Cine a inventat parașuta?

Imaginează-ți că te arunci de la 30 de metri, în aer, ca mai apoi să cazi în picioare fără prea mult efort, de parcă ai fi sărit de pe un gard de 1 metru. Ai putea să o faci – cu o parașută!

O parașută este pur și simplu o umbrelă uriașă care creează rezistență la aer. Cu o parașută, un om poate străbate norii atât de ușor încât poate evita un accident atunci când picioarele lui ating pământul. Parașuta este probabil cea mai veche idee de „aparat” care să transporte omul prin aer.

Leonardo Da Vinci a desenat una în cartea lui, în 1514. Fausto Veranzio a publicat o descriere a unei parașute funcționabile în 1595.

Primul om despre care se crede că a folosit parașuta este un francez pe nume J.P. Blanchard. În 1785, a pus un câine într-un coș de care era atașată o parașută într-un balon cu aer cald. Blanchard a pretins că și el s-a aruncat din balon cu parașuta în 1793, dar și-a rupt piciorul la aterizare.

Un alt francez pe nume J. Gamerin primește credit că ar fi fost primul care a folosit parașuta în mod regulat. Prima lui demonstrație publică a fost făcută la Paris, pe 22 Octombrie 1797, unde a reușit cu succes să sară de la o altitudine de 600 de metri. Parașuta avea forma unei umbrele și era făcută dintr-o pânză albă de aproape 7 metri în diametru. În centrul parașutei era o piesă în forma unui disc de lemn de aproape 25 de centimetri cu o gaură în centru, care permitea aerului să treacă prin el. Piesa de lemn a fost fixată pe pânză cu multe bucăți mici de bandă adezivă.

Prima săritură cu parașuta dintr-un avion în mișcare a fost făcută în 1912 de Căpitanul Berry din St. Louis, Missouri. S-a discutat foarte mult, între 1913 și 1914, asupra faptului dacă era practicabil sau nu să folosești parașuta pentru a scăpa dintr-un avion. Această întrebare nu primise încă răspuns când a început Primul Război Mondial. Marile probleme erau legate de dimensiunea parașutei și de teama că pilotul nu avea timp să sară și să se salveze încercând să-și pregătească parașuta.