Cine a inventat limbajul semnelor pentru surzi

Înainte de secolul 16 nu exista un limbaj prin care surdo-muții să comunice între ei. Cei care nu aveau multe cunoștințe despre această deficiență îi priveau ca pe niște idioți, incapabili și proști. Surdo-muții erau tratați inuman, aruncați în azile sau uciși.

Un italian pe nume Geronimo Cardano a avut ideea de a învăța surdo-muții să comunice între ei, dar și cu ceilalți oameni din jur. A creat o combinație de simboluri care erau asociate cu obiecte.

În secolul 18, francezul Charles de l’Epee a creat limbajul semnelor. Acest sistem al lui Charles folosea gesturi normale ale mâinilor în așa fel încât să reprezinte ceea ce ei doresc să transmită. În secolul 17 fusese creat un limbaj al degetelor similar cu cel folosit astăzi.

Până acum 85 de ani, acesta era modul prin care oamenii fără auz erau învățați să comunice, prin semne, expresii faciale și alfabetul degetelor. Unii surdo-muți pot reda chiar și 130 de cuvinte pe minut.

Mulți profesori au început să dezaprobe limbajul semnelor și alfabetul degetelor. Ei susțin că îi izolează pe surdă-muți de cei care aud și vorbesc normal.

În zilele noastre, surzii pot înțelege interlocutorul citindu-i și pe buze și folosind limbajul mimico-gestual sau al semnelor. Fiecare țară are propriul său limbaj pentru surdo-muți.