În trecut omul s-a gândit să-și înlocuiască dinții lipsă cu alții. Așa a apărut și procedura numită protetică.
Când dinții naturali nu mai sunt, spațiile goale sunt acoperite cu proteza dentară sau punți de legătură între dinții rămași în gură.
Punțile dentare cu dinți falși au apărut cu 3.000 de ani în urmă, la etrusci care lucrau cu aur. Protezele dentare au o vechime de circa 300 de ani.
În trecut, dinții falși erau confecționați din oase, fildeș și dinți de hipopotam, iar mai târziu se foloseau și dinții de oaie. Aceștia aveau montura de aur sau fildeș.
La sfârșitul secolului 18, dinții erau fabricați din porțelan, iar dinții individuali erau montați pe o bază de aur sau platină.
În urmă cu 100 de ani dinții au început să aibă un design care să vină în armonie cu forma feței. Astăzi dinții falși sunt mai greu de deosebit față de cei naturali.