Cine a descoperit electricitatea

Termenul de electricitate vine din limba greacă și înseamnă electron, iar electron este denumirea grecească pentru chihlimbar.

Cu 600 de ani d.Hr. grecii știau că dacă frecau chihlimbarul devenea capabil să atragă spre el bucăți de plută sau hârtie.

Progrese prea mari nu s-au făcut până în anul 1672, când Otto von Guericke a inventat o mașină dintr-o sferă de sulf care se învârtea, iar prin frecare de un material textil producea electricitate statică. Înaintașul lui Otto, Girolamo Cardano poate fi considerat părintele conceptului ce definește electricitatea. El a făcut primul diferența dintre forțele magnetice și cele electrice. Tot el a descoperit că Terra este un mare magnet.

În 1729, Stephen Gray a descoperit că anumite substanțe, precum metalul, poartă electricitatea dintr-un loc în altul. Aceste „transportatori”se numesc conductori. El a mai descoperit că și alte materiale precum sticla, sulful, chihlimbarul sau ceara nu sunt buni conductori de electricitate. Ei se numesc izolatori de electricitate.

Un alt pas important în această direcție s-a făcut în 1733, când francezul du Fay a descoperit încărcătura pozitivă și negativă a electricității, cele două tipuri ale electricității.

Benjamin Franklin a încercat să dea o definiție electricității. El considera că toate substanțele din natură conțin fluide electrice. Fricțiunea dintre aceste substanțe înlătură o parte din aceste fluide, ia de la una și încarcă mai mult pe alta. Astăzi spunem că acest fluid este compus din electroni cu sarcină negativă.

Probabil, una dintre cele mai importante descoperiri în istoria electricității a început cu invenția bateriei din 1800 a lui Alessandro Volta. Aceasta oferea pentru prima dată curent electric continuu și a ajutat la următoarele descoperiri importante de utilizare a electricității.