Lansat de curînd, albumul de debut al lui Scarlett Johansson, “Anywhere I Lay My Head”, este, în principiu, un cover după piesele clasice ale lui Tom Waits. Actriţa mărturiseşte că a ales să cînte versiuni ale melodiilor acestuia “pentru că sînt superbe, iar vocea lui are un timbru aparte”. La rîndul lui, Tom Waits este foarte mulţumit de rezultat. La două dintre cîntece, vocea lui Scarlett este pusă în valoare de intervenţiile lui David Bowie.
Steven Seagal nu este la prima tentativă de cîntat, el avînd deja, alături de trupa Thunderbox, un album, “Songs from the Crystal Cave”. Pe cel de-al doilea, “Mojo Priest”, celebrul bătăuş încearcă o combinaţie de rock şi blues atît din postura de chitarist cît şi ca solist. Discul conţine capodopere de genul “Fund de crocodil” sau “Vorbeşte cu fundul meu”, fiind foarte bine primit de public.
Din cele 14 titluri din discografia lui David Hasselhoff, “Crazy for You” a atins primul loc în clasamentele elveţiene, rezistînd 25 de săptămîni pe alte poziţii fruntaşe. Iar single-ul cu acelaşi nume a stat, timp de 19 săptămîni, pe primele locuri în topurile austriece. Iar dacă pe europeni i-a cucerit definitiv, cu “Sings America”, pe care fredonează coveruri ale unor piese celebre, precum “California Dreaming”, “Love Me Tender” ori “Blue Bayou”, faimosul salvamar şi-a pus la picioare şi publicul de peste ocean.
Acum cîţiva ani, Robert Downey Jr. făcea playback în videoclipul piesei lui Elton John “I Want Love”, ca apoi să demonstreze că ştie să cînte pe bune, o dată cu apariţia discului “The Futurist”, în 2004. Albumul, o combinaţie de pop, folk şi jazz, conţine cîteva balade de mare efect, compuse chiar de actor, pentru care Downey şi-a pus în joc atît vocea senzuală cît şi talentul de pianist.
De patru ori nominalizat la Oscar, Jeff Bridges şi-a cîştigat locul în rîndul vedetelor de primă mînă, dar preocupările lui artistice depăşesc sfera actoriei, el lansînd un album de fotografii, numit simplu “Poze”, dar şi un album muzical – “Be Here Soon”. Multe dintre compoziţiile folk-pop-rock sînt semnate chiar de Bridges, care are marele avantaj de a cînta alături de o trupă ce reuşeşte să-i mascheze micile defecte.
Prin anii ’80, Russell Crowe s-a apucat să cînte şi, alături de un prieten, a şi format o trupă, Roman Antix, care mai apoi a devenit 30 Odd Foot of Grunts. Cu Crowe pe post de solist şi chitarist, formaţia a scos trei albume, dar niciodată n-a avut un succes nemaipomenit, nici măcar atunci cînd liderul a primit Oscarul pentru cel mai bun actor, devenind o celebritate internaţională. În 2005, Crowe a schimbat din nou numele trupei, în The Ordinary Fear of God, alături de care dă impasibil concerte peste concerte.
Protagonist şi regizor al biografiei lui Bobby Darin, “Beyond the Sea”, Kevin Spacey a avut inspiraţia să interpreteze el însuşi melodiile renumitului cîntăreţ de estradă, acestea fiind lansate pe disc în acelaşi timp cu filmul. Versiunile sale pentru “Mackie Şiş” (din “Opera de trei parale”) şi “Beyond the Sea” (versiunea în engleză a unui cîntec al lui Charles Trenet) au fost considerate chiar mai bune decît interpretarea lui Darin.