Cinci pentru infern

Titlul vine de la unul din filmele favorite ale alaturi-semnatului, de pe vremea când habar n-avea cine-i Klaus Kinski, și nu face decât sa ilustreze, numeric, titlurile restante pe care le bifeaza astazi.

„Domnul și doamna Smith”, adicatelea The Smiths, e un shoot’em up languros, marketat ca garnitura la povestea de amor dintre Pitt și Jolie. Care Pitt și Jolie sunt Pitt și Jolie, mai ales când danseaza pe Joe Strummer & The Mescaleros; regizorul Doug Liman se amuza tare atunci când cei doi soți/mercenari împușca negativi din dubița familiei sau când se bat și fac amor ca chiorii – îl invidiez, printre cascaturi.

„Deuce Bigalow – Gigolo European” este o parabola despre alienare, totodata un studiu de caz puternic ancorat în trama personajului principal, a carui singuratate trage un semnal de alarma a propos de societatea capitalista… Nu suna rau, așa-i? Ucigașul de masculi feroce din acest sequel dureros cânta într-una „Something Stupid” – privind filmul, îi dai dreptate.

„Camionul roșu-gri” este un debut ambițios condus de Srdan Todorovic (Pittbull? – Terrier!) pe șoselele Yugoslaviei în prima zi de razboi. O seama de vignete amuzante (popa bate tot!) numai ca, tot jucându-se, metaforic au ba, cu armele, regizorul Srdan Koljevic se împușca-n picior… ca țiganul la mal.

„Transporter 2” îl transporta pe Jason Statham, mai Bond ca niciodata, la Miami, unde ajuta cuplul Amber Valetta/Matthew Modine sa re-fuzioneze, deviruseaza un kinder și se bate cu baiatul lui Vittorio Gassman și cu o cucoana cam dezbracata. Dupa acest „pants on fire”, respectul meu pentru Luc Besson (producator&scenarist) scade direct proporțional cu nivelul de profesionalism&inteligența al filmului.

„Patru frați” nu e continuarea filmului cu tigrișori semnat J.-J.Annaud ci un western urban și sângeros, inspirat mai mult sau mai puțin fațiș din clasicul „The Sons of Katie Elder” și regizat viguros de un John Singleton care nu se poate decide între furioșii iuți de la Hollywood și baieții din cartier; rezultatul e parțial emoționant, parțial gratuit, mediocru pe de-a-ntregul. Mark Wahlberg e suportabil, dar revelațiile se cheama (din nou!) Andre Benjamin și Chiwetel Ejiofor – veți mai auzi de ei, cât de curând.

Andrei Cretulescu