Cinci… mai mici

Titlu sub care cronicarul se grabește sa înghesuie niscai pelicule variate ca tematica și calitate, dar care nu merita nici batute un articol numai al lor. De exemplu…

Flightplan/Jurnal de bord. Din nou un thriller aviatic, net inferior bombardierului semnat Wes Craven relativ recent. Un soi de Femeia disparuta garnisita cu paranoia post 9/11, în regia unui teuton (Robert Schwentke) importat la pachet cu o mâna sigura și o imagine stilizata; Jodie Foster e OK în rolul pe care ar fi trebuit sa-l faca Sean Penn. Pâna la jumatate suspence-ul e veritabil iar Peter Sarsgaard (un Malkovich mai tinerel) e creepy; dupa… construcția se cam duce dracu’ și aeronava cade în șanț. La propriu.

Chicken Little/Puiu’ mic. Nu-i biografia generalului ci un animat cu animaluțe, perfect plictisitor când istorisește aventurile școlare ale gainușei pubere și perfect rejuisant atunci când face bașcalie de familia yankee suburbana sau de atotputernicul Razboi al lumilor. Bonus: exemplu de traducere neaoșa – Raiders of the Lost Ark devine pasagerii arcei disparute! Uh, what we were talking about ?!

A Sound of Thunder/Vânatoare fatala. O vizionare fatala. O ecranizare penibila dupa Ray Bradbury, un proiect damnat (regizorul inițial era Renny Harlin, star-ul – Pierce Brosnan); finanțatus interruptus – enter Peter Hyams (din lac în puț) plus Ben Kingsley numa bun de „zmeura” și (d)efecte speciale ieftine (mai ales maimuțele împerecheate cu șopârle, recte maimurle sau șopuțe, pardon!), bref rezulta o pârjoala de toata jena. Fatalmente.

36, „Quai des Orfevres/Poliția Judiciara”. O premisa promițatoare (corupție și crima între curcani), o distribuție apriga (Daniel Auteuil, Gerard Depardieu, Andre Dussolier), un ex-polițai la cârma (Olivier Marchal)… Un film obosit(or), mai aproape de clasicele din ’70-’80 decât de videoclipurile recente, ceea ce-l face suportabil. Nu și reușit.

„Harry Potter and the Goblet of Fire/Harry Potter și Pocalul de Foc”. Cu toata atmosfera „dark”, cu toate innuendo-urile a propos de pubertate&sexualitate, cu tot aerul morbid, cu tot cu Ralph Fiennes (care are nas pentru roluri stranii) și cu tot cu Oldman care manânca jaratec, HP e HP și atât. Fanii sunt deja la cinema, noi aștilalți bem o bere. Rece.

Andrei Cretulescu