Chris Nee – Programare la Doctoriţa Pluşica!
Chris Nee creează programe pentru copii de foarte mulţi ani, însă ”Doctoriţa Pluşica” („Doc McStuffins”) a fost inspirat din experienţa ei de mămică a unui băieţel bolnav de astm. Vizitele repetate la medic au determinat-o pe Chris să creeze o poveste care să-l ajute pe fiul ei să treacă mai uşor peste disconfortul unui control medical.
– Când ai început să scrii scenarii pentru copii? Ce te-a inspirat?
Am început să creez programe pentru copii acum 15 ani. Am lucrat la “Sesame Street”, un loc de muncă ce m-a inspirat. A fost emoţionant mai ales că obişnuiam să urmăresc show-ul când eram copil şi am realizat că mi-am dat seama cât de firesc este pentru mine sâ lucrez în domeniul acesta şi să scriu programe pentru copii.
– Care erau desenele tale preferate în copilărie? Dar jucăria preferată?
Îmi plăceau desenele cu Looney Tunes. Am fost foarte norocoasă apoi sa lucrez la ”Doctoriţa Pluşica” cu câţiva dintre actorii care interpretau vocile din desenele mele preferate. Legat de jucării, am avut un Snoopy de pluş şi eram convinsă că putea vorbi cu mine.
– Ce ne poţi spune despre ”Doctoriţa Pluşica”? Când a început?
Inspiraţia pentru show-ul ”Doctoriţa Pluşica” a venit ca urmare a faptului că fiul meu suferă de astm şi petrecea mult timp în cabinetul doctorului. Ca orice mamă am vrut să fac această experienţă mai placută pentru el, de aceea am creat acest show.
– Câţi ani are fiul tău? Şi ce părere are despre “Doctoriţa Pluşica”?
Are 7 ani şi iubeşte show-ul, dar are tendinţa să spună că este show-ul lui. Încerc să îl conving să spună măcar că este show-ul nostru.
– De ce nu este ”Doctoriţa Pluşica” băiat?
O întrebare bună. Am simţit că avem destule personaje băieţi şi am vrut să creez un personaj feminin într-un rol principal. Nu m-am gândit niciodată că fiul meu ar putea să nu se uite la serial pentru că personajul este fată, îi place la fel de mult.
– Diagnosticele jucăriilor sunt foarte amuzante. Te documentezi înainte sau îţi foloseşti doar experienţa proprie?
Este o combinaţie între cele două. Sunt atentă la modul în care fiul meu strică jucăriile şi, de asemenea, eu şi scenariştii petrecem mult timp în magazinele de jucării încercând să găsim noi modalităţi de a strica jucăriile şi a le repara după aceea.
– Ce feedback primiţi de la publicul tânăr şi de la părinţi?
Serialul este un succes uriaş, fiind urmărit de foarte multă lume. De asemenea, ştim că mulţi dintre copiii care ne urmăresc, privesc cu ochi mai buni vizita la doctor.
– Ce părere au părinţii despre show? Primeşti scrisori, e-mailuri de la ei?
Primim o mulţime de scrisori şi e-mailuri în special de la părinţii care au copii bolnavi şi care ne spun că întreaga experienţă a copiilor în spital a devenit mult mai simplă. De asemenea, ne contactează şi părinţi care ne spun vizionează şi ei cu plăcere serialul, iar copiii lor dansează în cameră, ceea ce este foarte distractiv pentru mine.
– Primeşti feedback şi de la pediatri?
Da. Din experienţa personală ştiu că mulţi pediatri le cântă copiilor “Hai, fă-ţi controlul!”. Copiii vin la pediatru şi îi spun acestuia cum să efectueze controlul, ceea ce este flatant pentru mine. Pediatrul fiului meu râde pe seama asta, pentru că mulţi copii vin la ea şi vor să-i facă ei controlul.
– Ce ne poţi spune despre viitorul serialului?
Sunt încântată că facem un al doilea sezon şi pregătim o mulţime de noi poveşti cu personajele noastre preferate. Avem câteva episoade speciale de sărbători, în care Pluşica îl va întâlni pe Moş Crăciun. Suntem foarte încântaţi să continuăm jocul în această lume.
– Care sunt plăcerile tale vinovate?
Ca toţi ceilalţi, urmăresc unele programe TV care nu sunt la fel de educative precum “Doctoriţa Pluşica” (râde)
– Cum îţi petreci timpul liber?
Nu mai am atât de mult timp liber cum aveam înainte, dar sunt foarte norocoasă că îmi iubesc meseria. Uneori alerg şi petrec foarte mult timp pe plajă.
– Pe final, care este cea mai mare provocare pentru tine acum?
Cred că cea mai mare provocare pentru noi este să găsim noi moduri de a strica jucăriile. Chiar nu sunt atât de multe moduri în care poţi strica animalele de pluş şi cred că le-am cam făcut pe toate. Aşadar, este o provocare să facem mereu ca lucrurile să pară noi.
– Mulţi copii ar fi încântaţi să te ajute…
Şi părinţii, de asemenea, ne pot spune tot felul de moduri în care copiii îşi strică jucăriile.
– Este ceva ce nu te-am întrebat şi ai dori să adaugi?
Sunt încântată de succesul serialului şi emoţionată de faptul că este vizionat de copii şi familii din întreaga lume.
Câtâlina Matei