Cercetătorii britanici, „luați la ochi” pentru studiile lor

Exemple sunt cu duiumul: puii de găină sunt mai deștepți decât copiii, resturile din spațiu pot fi adunate cu harponul, Iisus a fost căsătorit.

Este de-a dreptul relaxant să citești, de exemplu, că emisfera dreaptă a creierului taximetriștilor din Londra, responsabilă de orientarea în spațiu, este mai dezvoltată decât cea a pietonilor londonezi, însă este chiar înspăimântător atunci cănd afli că numai în prima jumătate a acestui an au fost descoperite 400 de cazuri de falsuri și neconcordanțe în lucrări științifice „serioase”, cum ar fi cele în baza cărora se produc medicamente.

Un exemplu concludent asupra impactului unui studiu fals sau greșit asupra populației este cel de la sfârșitul anilor 1990, când virusologul britanic Andrew Wakefield a anunțat că vaccinul rujeolic este dăunător, putând provoca autismul la copii. Ulterior, concluzia a fost declarată falsă și Wakefield a ajuns după gratii, însă mii de familii au respins un vaccin important pentru sănătate. 

De teamă să nu își piardă credibilitatea, comunitatea științifică britanică – a doua după Statele Unite ale Americii ca număr de studii -, a decis să elaboreze noi reguli. Noul acord asupra eticii profesionale în domeniul științei prevede că în cazul unor studii eronate (cu voie sau fără voie), nu numai vinovatul va avea de suferit, ci întreagul grup științific, iar pedeapsa va fi una drastică: nu vor mai primi fonduri pentru cercetare.

Suma pusă în joc pentru cercetări științifice se ridică anual la 20 de miliarde de lire sterline, pentru acești bani „bătându-se” echipe de cercetare de la 133 de universități.