Cel mai batrân rugbyst din Divizia Nationala

„Buna ziua, biletele la control”, este fraza pe care o rosteste cel mai des Sandor. Cei care fac naveta cu autobuzul între Sacele si Brasov stiu ca nu-i bine sa glumesti cu omul care poarta ecusonul de controlor.

Desi parul din crestetul capului nu mai este la fel de des ca-n tinerete, statura lui Sandor Komaromy impune respect. La 41 de ani este înca jucator activ la formatia de prima divizie Precizia Sacele.

„Joc din placere. Daca ar fi fost sa câstig bani din rugby, as fi fost bogat pâna acum.

Cristina, fiica mea, este studenta la Drept. Sotia, Edith, a îndrumat-o spre scoala. Am vrut sa faca sport de performanta, dar pâna la urma am cedat.

Ajunge un prost în familie”, sintetizeaza amar batrânul luptator.

Rugby si fotbal

„Am început sa joc, în paralel, rugby si fotbal la Precizia, în urma cu 25 de ani. Eram junior la ambele sectii”, povesteste Sandor. Din 1982, s-a hotarât sa practice doar rugby.

„Între 1996 si 1998 am jucat la Gringos Cristian, în rest doar la Precizia Sacele. La echipa din Cristian am apucat sa ies si eu de câteva ori din tara. Inginerul Cornel Dutescu, patronul lui Gringos, fost coleg de echipa cu tata, ne-a dus sa jucam în Cipru”, îsi aminteste Komaromy.

Când Precizia a promovat în prima divizie, în 1998, a revenit la echipa.

Paznici si controlori de bilete

Echipa de rugby din Sacele joaca de 4 ani în grupa valorica 9-16 a Diviziei Nationale. Este sustinuta de Primaria Sacele si de Întreprinderea Electroprecizia. Rugbystii nu mai beneficiaza, în schimb, de scoatere din productie.

„Majoritatea lucreaza ca paznici la fabrica. Cinci dintre noi lucram pe post de controlori, în schimburi”, spune Sandor. Toti se antreneaza zilnic. „Alergam pe dealuri cam 20 de kilometri, iar în sala de forta ridicam tone”.

Atmosfera tensionata

„Desi publicul este mai putin numeros ca la fotbal, toti cunosc în amanunt regulamentul jocului”, se mândreste Sandor.

Sacelenii îsi încurajeaza permanent favoritii. Ca si la fotbal, meciurile de rugby de la Petrosani si Lupeni se disputa de fiecare data într-o atmosfera tensionata.

„Stau pe garduri, beti, cu sticlele de bautura în mâna, dar pâna acum nu s-au legat de noi”.

Cu suporterii adversi a avut probleme la Arad.

„Fanii echipei locale, PTTR, ne-au taiat toate furtunele de la autocar. Am luat taxiuri si am ajuns la stadion. I-am batut si am promovat în prima divizie”, îsi aminteste Sandor.

În linia întâi

„Este un sport de angajament, ai nevoie de forta si rezistenta. Daca stai sa tragi de timp, te calca toti în picioare”, spune Komaromy.

A jucat pe toate posturile, iar acum este pilier, omul din linia întâi. Îsi face cruce când se gândeste ca în peste patru sute de meciuri n-a suferit nici o accidentare grava.

„Deocamdata, mai pot face fata jocului. Ma tine si conditia fizica, si inima”, spune batrânul rugbyst.

În general, un practicant al acestui sport se retrage la vârsta de 31-32 de ani. La 41 de ani, Sandor Komaromy considera ca înca n-a sosit momentul.

A fost odata

În anii ’80, purtatorii emblemei cu frunza de stejar erau cotati la nivelul celor cinci mari echipe ale Europei: Franta, Anglia, Irlanda, tara Galilor si Scotia.

La un moment dat, s-a propus ca România sa participe la „Turneul celor sase natiuni”. Nivelul tot mai scazut al rugby-ului românesc i-a determinat, însa, pe organizatori sa coopteze în acest club select reprezentativa Italiei.

Record negativ

Într-un meci-test disputat anul trecut, România a pierdut în deplasare cu 134-0 în fata Angliei. Acest record negativ a fost înregistrat de membrii federatiei internationale.

Situatia rugby-ului românesc este privita cu îngrijorare de forul mondial, mai ales prin prisma rezultatelor precedente: opt victorii în fata Frantei, doua victorii în fata Scotiei si una cu tara Galilor.

Situatia acestui sport în România este cu atât mai greu de înteles cu cât peste mai bine de o suta de jucatori români evolueaza într-un campionat puternic, cel francez.

Marius Cretu [Brasoveanul]