Ele trebuie să fie frumoase, tari, suficient de rezistente pentru a fi purtate pe perioadă îndelungată și trebuie să fie suficient de rare pentru a avea o valoare comercială. Diamantele, rubinele și smaraldele au toate aceste calități de rang înalt și sunt cele mai prețuite pietre prețioase.
Cu excepția a patru dintre ele, pietrele prețioase sunt minerale. Mineralele sunt combinații anorganice (nu sunt formate din ființe vii) de substanțe chimice, care se găsesc în pământ în formă pură. Există patru pietre prețioase făcute din materiale organice provenite de la plante sau animale. Aceste patru excepții sunt perlele, cihlimbarul, coralul și lignitul.
Frumusețea unei pietre prețioase depinde de una sau mai multe dintre următoarele caracteristici: culoare, strălucire, „foc” sau alte trăsături vizuale. Strălucirea înseamnă capacitatea unei pietre de a reflecta lumina. Focul este efectul de curcubeu, cauzată de secționarea luminii albe. Culorile strălucitoare care se văd la un diamant, atunci când este privit la lumină, sunt un exemplu de foc.
Pietrele prețioase se găsesc în aproape orice culoare. Rubinele sunt de un roșu intens, iar smaraldele de un verde intens. Strălucirea este dată de cantitatea de lumină care se reflectă dintr-o piatră prețioasă.
Fiecare tip de piatră prețioasă are un anumit grad de tărie și rezistență. Tăria înseamnă rezistența la zgârieturi sau uzură, iar rezistența e dată de pericolul de rupere.
Pietrele prețioase se formează prin aceleași procese naturale ca și celelalte minerale. Însă, ele sunt descoperite în condiții surprinzător de bune și în forme fără greșeli.