Spre deosebire de mazăre sau fasole, mușchii nu au rădăcini și flori. În locul acestora, ei dezvoltă mici fibre ce cresc sub nivelul suprafeței pământului sau chiar în interiorul lui. Acestea absorb apa și mineralele din sol.
Spre deosebire de alte plante, acestora le lipsește un sistem interior de irigare. Așa că mușchii cresc doar în apropierea unui alt proces de hidratare. De aceea, mușchii de pe copaci se găsesc în zone cât mai puțin atinse de razele soarelui.
Unele specii de mușchi pot crește și pe roci, dacă acestea sunt hidratate. Atunci când piatra se usucă, același proces se întâmplă și cu mușchii, însă ei nu mor. Atunci când alimentarea de apă revine, ei se revigorează și cresc.
Există sute de specii de mușchi. Una ușor recognoscibilă este mușchiul alb. Ea dezvoltă bulgări verzi deschis pe pământul hidratat. Una dintre cele mai mari specii o reprezintă mușchii cu cap păros. Aceștia și-au primit numele în urma capsulei acoperite cu un cap alb, pufos.
Mușchii de turbă au culoarea verde deschis și cresc pe sol mlăștinos. Se găsesc, de asemenea, la marginea lacurilor, în piscine și în mici lacuri, unde pot deveni atât de abundenți încât formează mocirlă.
Frunzele lor au celule mari, în formă de butoaie, ce ajută la absorbirea și stocarea apei. Pentru acest motiv, sunt folosiți de florari, ca să mențină plantele hidratate.
Din cauza capacității lor de a absorbi lichide, mușchii de turbă au fost folosiți ca să acopere rănile, la începutul Primului Război Mondial.
Aceștia formează un covor excelent, bun pentru acvarii de salamandre sau broaște. Turba este formată din mușchii parțial descopuși și alte forme de vegetație. Atunci când se usucă, sunt folosiți în multe țări pe post de combustibil.
Cuvântul „mușchi” este, de multe ori, utilizat în mod incorect. „Mușchii irlandezi” sunt o plantă de mare, în timp ce „Mușchii spanioli” sunt plante ce produc flori și nu se încadrează în această categorie.