Grăsimile, fie că sunt sub formă lichidă sau solidă, au în comun faptul că nu se dizolvă în apă. Apa nu poate nici măcar să ude grăsimea și nu se împrăștie pe o suprafață cu grăsimi, ci se adună în stropi. Grăsimile sunt mai ușoare decât apa. Deci, uleiurile și grăsimile plutesc.
Studii chimice făcute asupra grăsimilor au arătat că acestea sunt compuse din trei elemente: carbon, hidrogen și oxigen. Astfel, s-a demonstrat că ele sunt compuși organici. Grăsimea poate fi divizată chimic în doi compuși.
Unul dintre ei este întotdeauna același, glicerina. Celălalt este ceea ce noi numim „acid de grăsime”. Ceea ce face diferența între tipurile de grăsimi și uleiuri este acest acid.
Deși nu sunt solubile, grăsimile se pot dizolva în anumite tipuri de lichide, cum ar fi benzenul. Unele dintre aceste lichide sunt numite și „agenți de curățare pentru pete”, mulțumită abilității de a elimina grăsimile.
Atunci când un anumit tip de grăsime este fiert într-o substanță alcalină, aceasta se divide în glicerină și săpun. Un săpun nu este alceva decât o sare alcalină provenită din acidul de grăsime.
Procesul de transformare se numește „saponificare”. Dacă o bucată de grăsime este stimulată cu ajutorul apei ce conține săpun, se destramă într-o masă de mici picături, care formează un lichid cu consistență lăptoasă.
Acest proces se numește emulsifiere, valabil pentru toate grăsimile. Grăsimile, împreună cu carbohidrații și proteinele formează una dintre cele trei mari clase de mâncăruri umane. Acestea sunt absorbite în corp, apoi arse. După aceea, ele produc energie.
Ca valori energetice, 30 de grame de grăsimi înseamnă aproximativ 60 de grame de carbohidrați sau proteine. Grăsimile, în timp, râncezesc, motiv pentru care capătă un gust neplăcut.