Gazul este format din mici particule care se mișcă libere. Ele tind să se împrăștie cât de mult este posibil. Așa că o mostră de gaz nu are neapărat o anumită formă.
Dacă gazul este plasat într-un recipient, el se va împrăștia până când va umple întreg interiorul recipientului.
Atunci când gazul se află în interiorul recipientului, particulele în mișcare lovesc pereții și sar înapoi. Trilioane de trilioane de particule sar pe toți pereții recipientului încontinuu.
Fiecare particulă pune puțină presiune în timp ce sare. Toate aceste mici presiuni formează presiunea gazului.
Dacă recipientul este micșorat și capătă un volum mai mic, particulele de gaze sunt împinse mai aproape una de cealaltă. Atunci, particulele au un spațiu mai mic de mișcare.
Cele mai multe dintre ele lovesc pereții în fiecare secundă. Deci, pe măsură ce spațiul de mișcare scade, crește presiunea.
Dacă gazul este încălzit, particulele se mișcă mai repede și presiunea crește. Dacă temperatura scade, particulele se mișcă mai încet.
Atunci când temperatura ajunge suficient de scăzută, atracția dintre particule le face să se unească. Atunci, gazul își schimbă forma – el se lichefiază și devine un lichid.
Există multe tipuri de gaze. Aerul este gazul cel mai cunoscut. De obicei, conține un amestec de gaze, iar elementele sale principale sunt oxigenul și azotul.
Alte gaze comune sunt amoniacul, dioxidul de carbon (prezent în aerul pe care îl expirăm), monoxidul de carbon (produs de gazele automobilelor), heliu, hidrogen și gaz metan.