Ce spune fiecare parte a capului despre sănătatea noastră? Dinţii au legătură cu capacitatea de a lua decizii

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atunci când percepem o ameninţare – reală sau imaginară – îndreptată către valorile şi principiile noastră de viaţă, reacţia produsă de cap este de cele mai multe ori ofensivă.

“Ofensiva capului asupra situaţiei ia multe forme, dar cele mai frecvente sunt: neacceptarea unei persoane sau situaţii, a propriilor nevoi, dorinţe, pulsiuni, rezistenţa la o schimbare exterioară sau interioară, inflexibilitatea în privinţa schimbărilor unor principii de gândire şi comportament sau refuzul de a învăţa lucruri noi sau într-un mod diferit. În oricare din aceste cazuri, capul nostru opune rezistenţă, iar toată energia folosită şi efortul depus epuizează întreg corpul şi apare durerea fizică”, afirmă psihologul.

Dacă analizăm specific fiecare parte componentă a capului, putem deveni mai conştienţi asupra tipului de rezistentă psiho-emotională pe care l-am dezvoltat.

Părul. “Din punct de vedere psiho-emoţional, acesta vorbeşte despre forţa noastră interioară. Atunci când simţim că nu avem suficientă fortă pentru schimbare, sau, din contră, când utilizăm prea multă forţă pentru a ne opune schimbării, părul nostru este cel care are de suferit. Când nu ne simţim bine, putem observa că şi părul nostru nu ne stă bine, la fel cum dacă avem o stare foarte bună fizică şi psihică, părul nostru străluceşte”.

Ochii. “Ochii, pe care îi mai numim deloc neîntâmplător „oglinda sufletului”, sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viaţă (cum „vedem” viaţa). Spre exemplu, o deficienţă de vedere la distanţă ne poate arăta o rezistenţă la a vedea lucrurile dintr-o postură de perspectivă, de detaşare emoţională. O deficienţă de vedere la apropiere ne poate arăta o rezistenţă în a vedea detaliile unei situaţii, uneori necesare pentru a găsi rezolvare”, afirmă specialistul.

Nasul. “Acest organ are legatură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simţi („a mirosi”) persoane, situaţii, decizii potrivite sau nu, pentru noi. O problemă fiziologică în această zonă poate arăta faptul că refuzăm să ne ascultăm instinctul care vine din acea parte a creierului nostru (subconştient şi inconştient) care deţine toată informaţia despre noi, deci clar e mai „deşteaptă” şi ştie ce ni se potriveşte cu adevărat”, crede psihologul.

Urechile. „Urechile noastre au legatură, în mod evident, cu o rezistenţă la ceea ce „auzim” prea mult sau prea puţin şi alegem să credem. Au legătură cu lucrurile la care „plecăm urechea”, deci cu înţelepciunea noastră interioară şi cu rezistenţa la posibilitatea unui alt tip de informaţie sau de interpretare a ei”.

Gura. “Partea superioară a gurii (atât în privinţa buzelor cât şi a dinţiilor) este legată de partea noastră feminină (atenţia la detalii, creativitate, capacitatea de a construi visuri de viitor, empatie), iar cea inferioară este legată de partea masculină a fiinţei noastre (capacitatea de a analiza, decide şi acţiona pentru îndeplinirea visurilor). De multe ori o afecţiune în această zonă arată o dificultate în a manifesta în echilibru ambele aspecte ale fiinţei noastre”.

Dinţii. În mod specific, dinţii au legătură cu capacitatea de a lua decizii, deci o dificultate în această zonă poate evidenţia 2 aspecte: 1) ori manifestăm mai mult partea noastră masculină, ne-am obişnuit ca zi de zi să ne cramponam mai mult în ”a face” şi avem tendinţa să renunţăm la a ”visa” (a ne permite să ne dorim mai mult de la viaţă) lucruri noi în legatură cu fiinţa şi viata noastră şi 2) ori manifestăm mai mult partea noastră feminină şi rămânem blocaţi în visurile de viitor fără a face acţiunile concrete şi fără a ne asuma răbdarea, timpul şi minimul de efort necesar împlinirii lor.

Ce este de făcut atunci când apar afecţiuni, dificultăţi, neplăceri în zona capului?

În primul rând, un control medical este important pentru a linişti mintea în privinţa temerilor legate de gravitatea situaţiei şi, în al doilea rând, pentru a putea trata corect ceea ce s-a manifestat deja în planul fizic, atunci când este necesar acest lucru.

Sinceritatea personală, acceptarea repetării unui mod de gândire defectuos şi schimbarea acestuia (prin psihoterapie, neuro-programare-lingvistică, gândire pozitivă în general).

Lucrul cu corpul fizic pentru a elibera din ”amintirea” acestuia emoţiile nepotrivite care au fost stocate (prin tehnici de somatoterapie, relaxare, meditaţie, şi orice altă metodă care permite lucrul direct cu corpul fizic).