Când erai mică, unde era locul preferat de petrecut vacanţa de iarnă?
Petreceam vacanţe frumoase la bunici. Îmi plăcea să merg la slujbele din sat, la hramuri, făceam oameni de zăpadă, veneam în grabă şi înfulecam delicioasele turtiţe făcute de bunică, să mă încălzesc, apoi ieşeam iar la săniuş cu prietenii. Crăciunul însă îl petreceam acasă, cu părinţii.
Ce amintire (placută sau nu) ai legată de serbările de Crăciun, de brad, de venitul lui Moş Crăciun?
Cel mai frumos moment era împodobitul bradului. Tata mă ajuta, iar mama supraveghea întreagă operaţiune, când făcea pauza de la gătit. Făceam mereu bradul în camera mea, ca să-l surprind pe Moş Crăciun când vine. Era o atmosferă frumoasă, cu râsete, colinde, miros de cozonac şi portocale. Cel mai emoţionant moment era cel în care le cântam colinde părinţilor mei. Am păstrat tradiţia şi îi colind în fiecare an.
Când şi cum ai aflat că Moşul nu există?
Când l-am surprins pe “Moş” punându-mi cadoul sub brad. Parcă prea semăna cu mama.
În copilărie mergeai la colindat?
Mergeam la colindat doar la rude sau la vecinii apropiaţi. Cel mai frumos colind îl cânt şi acum cu drag “La Betleem colo-n jos”
Care este mâncarea favorită în perioada Sărbătorilor de iarnă?
Julfa sau veştmintele Domnului – acele foi cu nucă şi miere, însiropate.
Ce tradiţii respecţi şi acum?
Îmi colind părinţii şi rudele apropiate, împodobesc bradul şi ofer cadourile dorite, oamenilor dragi.
Ce ţi-ai dori să primeşti în dar de Sărbători?
Îmi doresc să am oamenii dragi alături, acesta este cel mai frumos cadou.
Ce cadou îţi aminteşti din copilărie?
O pereche de ciocate, pe care mi le doream mult, de care am fost foarte mândră.