Ce nu a mâncat niciodată Ioana Maria Moldovan! Cu ce se răsfaţă vedeta de Paşte!

 

În general nu-mi fac planuri de vacanţă, cu atât mai puţin când vine vorba de Paşte şi Crăciun, pe care întotdeauna le petrec în familie. Aşa am fost crescută, n-am petrecut nicio sărbătoare departe de casă. Dacă nu ajung la părinţii mei la Târgu Mureş, nu le simt, nu le trăiesc, parcă nu sunt sărbători. Deci, nici în acest an nu fac excepţie, vom fi cu toţii în Ardeal. Abia aştept!

 

 

– Ce îţi place cel mai mult la această sărbătoare şi ce îţi place să faci de Paşte?

 

Cel mai mult la această sărbătoare îmi place că este un bun prilej ca întreaga familie să se reunească, exact ca în copilărie. 

 

Foto: Facebook

 

– Cum aştepti Paştele în fiecare an?

 

Ca în fiecare an, aştept Paştele cu nerăbdare, aştept să fim împreună şi mă bucur că suntem sănătoşi. 

 

 

–  Ce anume găteşti special pentru Paşte?

 

Ca de fiecare dată, am să fiu ajutorul mamei în bucătărie. Vom face o echipă bună, cu siguranţă. De pe masa de Paşte nu vor lipsi drobul de miel, salata de vinete, friptura de miel, supa de pui, cozonacul, palaneţ ardelenesc cu brânză, prăjituri şi lista bunătăţilor ardeleneşti continuă.

 

 

– Care este recordul de ouă vopsite pentru această sărbătoare?

 

Sincer, nu le-am numărat niciodată… Ce pot să vă spun sigur, este că voi ciocni multe, pentru că particip la concursul de ciocnit ouă şi evident, dacă vreau să câştig, trebuie să am şi antrenament. 

 

 

– Ce-ţi place să mănânci cel mai mult de Paşte?

 

De Paste mănânc tot ce găteşte mama, mai puţin drob.

 

 

– Ce preferi, drob de miel sau de porc?

 

Nici de miel, nici de porc. Niciodată nu am mâncat drob, nu-mi place. De Paşte, mâncarea mea preferată este friptura de miel. 

 

 

– Pască sau cozonac?

 

Ambele… pasca făcută de mama şi cozonacul pufos făcut de bunica.

 

 

– Dă-ne, te rog, cea mai bună reţetă pe care o faci de Paşte şi care îţi iese cel mai bine!

 

Ooo, pentru asta trebuie să o sun pe cea mai bună prietenă, pe mama. În urma discuţiei cu ea, am ales palaneţul ardelenesc cu brânză (cunoscut şi sub numele de plăcintă cu brânză). Este tare gustos, miroase incredibil de bine şi nu lipseşte de pe masa de Paşte din familia noastră. Dar să ştiţi că ne ies bine toate mâncărurile, doar suntem specialiste, mai mult ea decât mine.

 

 

Palaneţul ardelenesc cu brânză

 

Ingrediente:

 

350 g făina albă

3 linguri ulei

1 lingură de sare

250 ml lapte

1 lingură de zahar

1 plic de drojdie uscată

5 ouă

1 kg de brânză de burduf

 

Foto: Mediafax Foto

 

Mod de preparare:

 

Pregătim aluatul amestecând făina, drojdia şi sarea. Apoi adăugăm cele trei linguri de ulei şi treptat laptele călduţ, până compoziţia ia forma unui aluat. Îl frământăm cam zece minute şi îl lăsăm la dospit într-un loc cald, până îşi dublează volumul, cam jumătate de oră.

 

Între timp, amestecăm brânza de burduf cu patru ouă.

 

După ce a dospit aluatul, îl întindem până obţinem o foaie subţire, iar apoi aşezăm brânza la mijloc şi unim capetele. Compoziţia obţinută o aşezăm în tavă, o ungem pe deasupra cu oul bătut şi o băgăm la cuptor, la foc mediu, pentru aproximativ jumătate de oră.

 

 

– Ce tradiţii respecţi de Paşte?

 

Una dintre tradiţiile pe care le respect cu sfinţenie, este masa de Paşte în familie. La fel ca în copilărie, ne adunăm cu toţii în jurul mesei pline de bunătăţi făcute de mama, vorbim, râdem… este o atmosferă de voie bună, un moment unic pe care îl retrăiesc în fiecare an cu mari emoţii, alături de cei dragi. O altă tradiţie este să îi primesc pe udători. Asta pentru că în Ardeal, se obişnuieşte ca baieţii să meargă din casă în casă la udat şi să spună o poezie care sună cam aşa: „Eu sunt micul grădinar, cu sticluţa-n buzunar. Am auzit că aveţi o floare, îmi daţi voie s-o ud?” Iar dacă fata sau femeia respectivă spune da, o stropeşte cu parfum. Drept răsplată, primesc bani, ouă, prăjituri şi palincă. 

 

 

 

– Obişnuieşti să ţii post? Te spovedeşti, te împărtăşeşti?

 

Nu am ţinut post în viaţa mea. E păcat sau nu, nu cred că este cineva în măsură să mă judece în afară de Dumnezeu. Merg pe principiul că nu este păcat ce mănânci, este păcat ce vorbeşti şi, mai ales, ce fapte faci.Cât despre spovedit şi împărtăşit, le ţin pentru mine.

 

 

– Ce amintiri ai din copilărie, legate de această sărbătoare?

 

Deşi sunt un adult în toată regula, păstrez cu mare drag în suflet un colţişor cu amintiri legate de Sărbătorile Pascale. Mesele în familie, aşteptarea iepuraşului şi a udătorilor, concursurile de ciocnit ouă. Nu pot să uit şi o întâmplare hazlie. Aveam vreo şapte ani când, în noaptea de Înviere, în momentul în care se înconjura biserica cu lumânări în mână, i-am ars din greşeală părul lung şi mătăsos unei domnişoare. Evident că m-am speriat, l-am stins tot eu fără să-şi dea seama, dar mirosul de păr ars i-a cam dat de bănuit. Bineînţeles că am dispărut rapid din zonă.