Ce ne ține concentrați?

Un nou studiu de la MIT arată modul în care creierul realizează această sarcină, și indică faptul că neurotransmițătorul dopamină poate semnala valoarea recompensei pe termen lung.

Concluziile acestui studiu pot explica și de ce pacienții cu boala Parkinson – în care este afectată semnalizarea dopaminei – au adesea dificultăți în susținerea motivației pentru a-și îndeplini sarcinile.

Studiile anterioare au legat dopamina de recompense, și au arătat că neuronii dopaminergici indică explozii scurte de activitate atunci când animalele primesc o recompensă neașteptată.

Aceste semnale ale dopaminei sunt considerate a fi importante pentru susținerea învățării, proces prin care un animal învață să efectueze acțiuni care duc la recompensă.

În cele mai multe studii, recompensa a fost librată în câteva secunde. În viața reală însă, mulțumirea nu este întotdeauna imediată.

Animalele trebuie să călătorească frecvent în căutare de hrană și trebuie să-și mențină motivația pentru un obiectiv îndepărtat în timp ce, totodată, răspund și la mai multe repere imediate.

Același lucru este valabil și pentru oameni: un șofer de cursă lungă trebuie să rămână concentrat pentru a ajunge la destinația finală în timp ce, de asemenea, trebuie să reacționeze la trafic, să oprească pentru gustări, și să distreze copiii de pe bancheta din spate.