Ce ma enerveaza…
Sunt multe lucruri care ma deranjeaza în muzica româneasca.
Ma deranjeaza pretențiile de mari vedete pe care le au puștoaicele luate de pe bancile școlii de producatori furați de sânii și fundurile lor apetisante.
Ma deranjeaza paginile de ziar care le sunt dedicate lor și hainuțelor pe care tocmai și le-au cumparat de la Paris sau Londra și jeepurilor care dovedesc ca ele sunt „niște femei puternice”.
Ma enerveaza rau când vad la televizor videoclipurile fetelor de bani gata și ale baieților cu tata senator: a vrut odrasla sa se faca vedeta. Nu conteaza ca puiul tatii vorbește cu dezacorduri.
Ma deranjeaza ca a cânta live a devenit un titlu de glorie, când ar trebui sa fie ceva normal, la fel ca spalatul pe dinți: Live-ul este dovada ca ai voce, ca te ține și ca îți respecți publicul.
Ma mai enerveaza desparțirile: „Andreea și Cristina au ales drumuri separate”. „Baieții de la O-Zone s-au saturat de atâta succes și au decis sa urmeze o cariera solo”. Minunat. Bravo lor. Dar de ce ne intereseaza așa mult cum și-au pus fetele fustele în cap și cum și-au scos ochii baieții de peste Prut?
NU ma enerveaza profesioniștii. Trupele și cântareții care cred în muzica lor. Care au crescut de la an la an. Care dovedesc ca le pasa mai mult de publicul lor decât de pagina din mijloc din revista Star. Blondelor, aruncați un ochi în curte la Voltaj. La Iris. La Nicola și la Class. Chiar la 3 Sud Est. La Holograf și la Ștefan Banica. Poate mai învațațiÂ…
Și mai e ceva ce NU ma enerveaza: albumul „Cântecele noastre, toateÂ…” cu Mirabela Dauer, Angela Similea, Mihai Constantinescu, Dan Spataru – sunt toți acolo.
Blondelor, credeți ca peste 15 ani o sa aveți vreo piesa inclusa pe vreo compilație a momentului?
Razvan Popescu