Procesul începe la nivelul papilelor gustative, adică a micilor umflături cu aspect de negi de pe limbă. Oamenii au cam 3.000 de astfel de papile gustative.
Gustul ajunge la noi atunci când moleculele dintr-un fluid lovesc porii papilelor gustative și produc o reacție. Doar substanțele sub formă de soluții, care conțin atomi ce călătoresc liberi, pot fi gustate. O bilă de sticlă, de exemplu, nu are gust.
Orice factor care duce la o mișcare mai rapidă a atomilor intensifică gustul. Căldura este unul dintre aceștia. De aceea, cafeaua fierbinte este mai amară decât cea rece, iar carnea de porc aromată este mai sărată atunci când este caldă, iar friptura are un gust mai bun, atunci când este fierbinte.
Papilele noastre gustative înregistrează trei sau patru senzații diferite: dulce, sărat, amar și, probabil, acru. Zone diferite ale limbii sunt responsabile pentru gusturi diferite. Spatele limbii este mai sensibil gustului amar, în timp ce lateralele se ocupă de cel sărat și acru, iar vârful limbii percepe gustul dulce.
Toate mâncărurile noastre sunt formate din mai multe substanțe, așa că produc amestecuri de gust. Un măr este dulce și amar. Iar gustul, în sine, reprezintă un mix. Nu există gust pur, pentru că acesta este influențat și de senzații de presiune, căldură, răcire, miros. Mai puțin de jumătate din ce percepem noi a fi „gust” este, de fapt, miros. Cafeaua, ceaiul, tutunul, merele, portocalele, lămâile și alte mâncăruri stimulează simțul mirosului, iar noi ne bucurăm de ceva mai mult decât gustul lor.