Vrăjile puteau fi direcționate către un dușman personal sau chiar către o comunitate. Chiar și uraganele se credeau a fi urmări ale vrăjilor. Din cauză că oamenii trăiau ghidați de frică, ignoranță și superstiții, vrăjile erau o explicație validă pentru dezastrele neprevăzute.
Societățile și religiile de început au interzis vrăjitoria, pedeapsa fiind cea cu moartea. În Vechiul Testament se spune „Voi nu veți suporta ca vrăjitoarele să trăiască”.
În vremurile de după acestea, bisericile creștine au luptat împotriva vrăjitoarelor. În anul 1484, Papa a instituit un ordin papal prin care condamna vrăjitoria.
Unul dintre aceste motive e că epidemiile care apăreau în toată Europa se spunea că se întâmplau ca urmare a vrăjilor.
În coloniile americane, au început să se organizeze vânătoare de vrăjitoare. Între anii 1647 și 1663, sute de oameni din statele Massachusetts și Connecticut erau acuzați de vrăjitorie, iar 14 au fost chiar și spânzurați.
Pentru prima oară, oamenii au început să înțeleagă adevăratele cauze ale lucrurilor de care se temeau – secete, tunete și fulgere, boli fizice și mintale.
Astăzi, doctorii cred că visele și viziunile odată atribuite vrăjitoriilor, sunt, de fapt, rezultate ale isteriei sau bolilor psihice.