Franz Schubert a fost unul dintre cei mai productivi compozitori. El a trăit doar 31 de ani, însă a scris peste 600 de piese, multe simfonii și sonate superbe și multă muzică de cameră și corală. Și acestea au fost niște procese grele.
Problema lui Schubert nu a fost să creeze muzica. El nu putea să găsească un serviciu stabil, pentru a se putea întreține. Muzica lui era plătită foarte puțin de către editori. De obicei, avea sume mici de bani disponibile. Așa că pot exista tot felul de motive pentru care el putea să înceapă munca, însă nu putea să o încheie.
Data exactă când Schubert a compus Simfonia a Opta în B Minor (Neterminată) nu este cunoscută. Opera era destinată unei societăți muzicale din Austria, iar compozitorul a livrat societății primele două acte în anul 1824.
Manuscrisul a stat în bătaia prafului timp de peste 40 de ani, până când un conductor vienez l-a descoperit, în 1865 și l-a scos la lumina reflectoarelor, pentru prima oară.
Motivele exacte pentru care Schubert nu a terminat Simfonia a Opta rămân un mister. Se presupune că el a dorit să își termine munca, pentru că primele nouă barele de mișcare scherzo au fost scrise în totalitate, iar restul mișcărilor au fost schițate. Însă, ceva trebuie să se fi întâmplat, care să îl împiedice să își ducă munca la sfărșit. Însă, chiar și în acest stadiu, simfonia este o capodoperă.