Când ne gândim la corpul uman, este ușor să ne gândim la inimă, sau la ficat, ori la creier ca „organe” ale corpului uman. Ele au anumite lucruri de făcut pe care le și fac. Dar știați că pielea este un organ și ea?
Celelalte organe ocupă puțin spațiu pe cât posibil, pielea este întinsă pe cât posibil pentru a forma un strat subțire. De fapt, acest strat acoperă un domeniu de 20.000 de centrimetri pătrați. Numărul de structuri complicate care sunt pe fiecare centimetru pătrat este fantastic, începând de la glandele sudoripare la nervi. Pielea este formată din două straturi de țesătură. Unul este un strat gros numit „corium” iar deasupra este un strat subțire numit „epidermă”. Acestea sunt unite într-un mod remarcabil. Epidermă este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerate. El mai este și un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele. În acest strat, celulele se divid constant și se deplasează către suprafață, unde se aplatizează și sunt transformate într-un material numit cheratină și sunt eliminate în final prin descuamare. Timpul în care o celulă din stratul profund ajunge la suprafață este de trei-patru săptămâni.
Acest strat protectiv extern este ferm atașat de un strat subiacent denumit derm. Papilele dermice pătrund în epiderm și aspectul vălurit al joncțiunii dintre cele două straturi ale pielii dă naștere crestelor papilare, care sunt mai proeminente la vârful degetelor și determină apariția amprentelor. Colorația pielii poate fi modificată că urmare a unei stări particulare a nuanței sângelui din vasele pielii. Astfel devenim „palizi” în condiții de frică, când vasele mici se închid, „roșii sau pletorici” la mânie, datorită creșterii fluxului sanguin, și cianotici, „albaștri” la frig, când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre țesuturi pe masură ce fluxul sanguin scade.