Oxigenul este cel mai abundent element din Univers. Acesta reprezintă aproape jumătate din scoarța terestră și mai mult de o cincime din aer. Aspirat în plămâni, oxigenul este transportat de către corpusculii roșii din sânge într-un flux constant pentru celulele corpului. Acolo se arde mâncarea, făcând căldura necesară pentru a menține motorul uman în funcțiune.
Oxigenul se combină foarte ușor cu cele mai multe elemente. Acest proces se numește „oxidare”. Când această oxidare are loc foarte repede, vorbim despre „ardere” (combustie). În aproape toate oxidările, se degajă căldură. În combustie, căldura este degajată atât de repede că nu are timp să fie evacuată, rezultând o temperatură ridicată, urmată de o flacără.
Deci, la un capăt avem un alt tip de ardere, oxidare rapidă care produce foc, iar la celălalt capăt avem un fel de oxidare prin care ardem mâncarea în corpul nostru și menținem procesul vieții.
Dar oxidări lente, cu oxigenul din aer, se găsesc peste tot. Când fierul ruginește și se usucă vopseaua sau alcoolul se transformă în oțet… vorbim de oxidare.
Aerul pe care îl respirăm este un amestec, în principal, din azot și oxigen. Așadar, putem obține oxigen pur din aer. Această operațiune se face prin răcirea aerului la temperaturi foarte scăzute până devine lichid. Această temperatură este mai mare de 180 de grade Celsius sub zero.
De îndată ce aerul lichid se încălzește un pic peste această temperatură, acesta fierbe. Azotul fierbe primul și rămâne oxigenul. Multe vieți umane au fost salvate, cu ajutorul oxigenului administrat pentru a respira mai ușor, atunci când plămânii lor erau bolnavi.