Gândește-te la toate lucrurile ciudate pe care omul nu le putea înțelege. De ce soarele răsare și o face la interval regulat? De ce sunt mai multe anotimpuri? Ce sunt stelele și de ce se mișcă?
Apoi, trebuie să ne gândim și la evenimentele din viața personală a unui om. De ce se întâmplă cele neprevăzute? De ce visează oamenii? De ce se îmbolnăvesc? De unde vin oamenii și unde merg după moarte? Cum a fost lumea creată?
Oamenii primitivi și-au pus aceste întrebări și au încercat să își răspundă. Triburi diferite veneau cu „explicații” diferite, care dădeau o logică evenimentelor din lume. Poveștile strălucitoare din aceste explicații sunt numite „mituri”. Toate miturile create de oameni au forrmat mitologia.
Cu ajutorul miturilor, oamenii au încercat și să își „umanizeze” sau „personalizeze” lumea. Asta înseamnă că își imaginau că obiectele din jur au personalitate, gânduri și o mare putere.
Toate aceste obiecte, animale, plante, stele, râuri, luna și soarele, deveneau zei cu puteri magice. Unii dintre acești zei erau buni și blânzi, iar alții erau malefici și aduceau durere, foamete și moarte.
Din cauză că oamenii credeau aceste obiecte sau zei sunt ființe inteligente, simțeau că pot apela la ele. Soarele avea o memorie, așa că îi puteau cere să își trimită razele peste plantele în creștere.
Se rugau la Zeul Ploii pentru ploaie, iar acesta îi înțelegea. Acest fapt a dus la multe tipuri de ritualuri sau ceremonii. Se apela la Zei într-un fel anume, iar dacă o făceai altfel, zeul se putea înfuria.
Scopul acestor ceremonii și ritualuri era să păstreze oamenii în relații bune cu zeii lor. În acest fel, oamenii credeau că sunt capabili să controleze evenimentele din jur și, astfel, să aibă vieți fericite.