Culorile nu sunt percepute la fel de toate persoanele. Daltoniștii sunt cei care au o deficiență de percepție a culorilor.
Există multe tipuri de daltonism. Cea mai frecvent întâlnită este incapacitatea de a distinge culorile roșu și verde, mai ales la băieți. Aproape în toate cazurile, daltonismul este congenital și se manifestă la aproximativ 7% dintre bărbați și sub 1% dintre femei.
Când privim un obiect, lumina pătrunde în globul ocular. Lumina este înregistrată de celulele senzoriale oculare, care transmit semnale către creier. De aceea nu putem vedea pe întuneric, pentru că nu există lumină care să fie reflectată. În retină există două tipuri de celule fotoreceptoare. Acestea sunt celulele cu bastonașe și conuri. Cu bastonașele nu putem vedea toate culorile, dar ele pot funcționa și când lumina este slabă. De aceea este greu să ne dăm seama, de exemplu, ce culoare are o mașină pe care o vedem în lumina amurgului.
Conurile permit distingerea culorilor. Acestea sunt localizate în majoritate în macula lutea, o zonă a retinei. Lumina reflectată de obiectul pe care îl privim intens ajunge la macula lutea, acolo unde sunt concentrate majoritatea celulelor cu conuri.
Daltonismul afectează mai mult bărbați. Acest lucru se datorează faptului că daltonismul este ereditar, iar gena responsabilă este localizată în cromozomul X. Gena este recesivă, la fel și daltonismul. Caracterul recesiv al genei se pierde când vine în conflict cu o altă genă pentru aceeași caracteristică. Cromozomii X și Y determină sexul individului.
Bărbații posedă câte unul din fiecare, iar femeile, doi cromozomi X (și nici un cromozom Y). Dacă o genă ce determină o boală este recesivă, atunci boala nu se va manifesta, dacă în organism există și o genă normală. Gena normală „câștigă lupta”. Acest lucru este posibil în cazul femeilor, deoarece posedă doi cromozomi X. Dacă unul dintre aceștia poartă gena daltonismului, iar celălalt gena „normală”, atunci gena normală are caracter dominant, iar daltonismul nu se va manifesta.