Aproape toate plantele verzi își produc celuloza pentru uz personal. Aceasta este formată din aceleași elemente chimice ca și zahărul, adică hidrogen, carbon și oxigen. Aceste materiale se găsesc și în apă și aer. Zahărul care se formează pe frunze este dizolvat în seva plantelor și se infiltrează prin corpul plantei.
Majoritatea zahărului dintr-o plantă acționează acolo unde are loc o creștere sau regenerare a acesteia, iar o parte din zahăr se transformă în celuloză. Planta folosește celuloza pentru a construi pereții unor noi celule.
Celuloza este unul dintre acele produse naturale pe care omul nu îl poate replica în laborator. Însă, desigur, omul poate da celulozei multe utilizări. Poate obține celuloză din plante abia după ce aceasta moare, iar toată umiditatea sa este evaporată.
De exemplu, bumbacul crud este una dintre cele mai pure forme ale celulozei din natură, iar omul îi folosește fibrele pentru îmbrăcăminte.
Celuloza formează o mare parte din mâncăruri precum salata verde, țelina și tărâțele. Omul nu poate digera celuloza. Totuși, ea are un rol important prin faptul că furnizează o cantitate importantă de furaj. Caprele, cămilele și alte animale ce au o anumită bacterie în organism, pot digera celuloza cu ajutorul acelui organism.
Celuloza este un material crud valoros, folosit de oameni și pentru a crea o varietate de produse interesante și folositoare. Bumbacul conține celuloză în proporție de 99.8%.
Acesta este, probabil, cel mai remarcabil exemplu privind ceea ce omul poate face cu fibrele de celuloză. Atunci când bumbacul este tratat cu un amestec de acid azotic și sulfuric, obținem un explozibil.
Celuloza tratată chimic derivă într-o seamă de alte produse. Unele dintre ele sunt baze pentru filme fotografice, înlocuitori pentru lac, fibre precum vâscoza pentru țesut, celofan și alte obiecte din plastic. Celuloza poate fi folosită și în fabricarea hârtiei.