Mai mult, atunci când Cristofor Columb a făcut cea de-a doua călătorie către Lumea Nouă, el a văzut nativi din Haiti, care participau într-o competiție numită „guma copacului”.
Și chiar mai devreme de atât, nativii din Asia de Sud-Est știau de existența cauciului preparat din „seva” unui copac, pe care o foloseau pentru a face coșuri și vase rezistente la apă!
Cauciucul a fost găsit în mai mult de 400 de tipuri de viță de vie, arbuști și copaci. Dar suma totală a tipurilor de cauciuc din fiecare plantă diferă cu mult și este posibilă chiar și extragerea cauciucului din păpădie, susai sau pelin.
Cauciucul este un fel de corp lipicios și elastic, obținut dintr-un lichid lăptos, cunoscut sub numele de „latex”, o formă specială de sevă. Latexul apare în coji de copac, rădăcini, cozi, crengi și butuci ai copacilor de cauciuc.
Latexul constă în părți minuscule de material lichid, solid și semi-fluid, ce apare sub formă de licori lichide. Cauciucul înseamnă doar aproape 33% din latex. Restul reprezintă, în mare parte, apă. Particulele de cauciuc din latex se atrag și, astfel, se formează mingile de cauciuc.
Cauciucul crește în cele mai bune condiții la 10 grade de Ecuator, iar zona de răspândire, cunoscută sub numele de „cureaua de cauciuc”, este de aproape 700 de mile distanță față de fiecare parte a Ecuatorului.
Motivul unui astfel de fenoment este că acel cauciuc are nevoie de un climat oceanic și umed, dar și de un pământ bogat și adânc. Cel mai bun cauciuc și în cea mai mare cantitate provine dintr-un copac numit Hevea brasiliensis.
Așa cum numele o spune, acesta a fost descoperit în Brazilia. Astăzi, aproape 96% din resursele globale de cauciuc natural încă provin din acest copac. El e cultivat într-o mare parte din zona „curelei de cauciuc”.
Primii oameni care au comercializat bunuri din cauciuc au fost, cel mai probabil, francezii, care au fabricat elastice pentru jartiere și inele de suspensie, în perioada de dinaintea anului 1800.