Ce este azbestul?

Romanii foloseau azbestul în urmă cu 2.000 de ani, pentru îndoirea straturilor care conservau cenușa decedaților, atunci când corpurile lor neînsuflețite erau arse în crematoriu.

Există chiar și o legendă care spune că Charlemagne avea o față de masă din azbest. O spăla punând-o în apropierea focului, pentru a arde petele.

„Asbestos” este un cuvânt de origine greacă, ce înseamnă „de nears” sau „de neoprit”. Astăzi, folosim cuvântul pentru un grup de minerale fibroase rezistente la foc.

Mineralele care compun azbestul diferă, mai ales, la nivelul compoziției. Fiecare are o forță diferită, flexibilitate și folosință distincte. Din punct de vedere chimic, azbestul, de obicei, este format din silicați de limetă și magneziu și, uneori, poate conține fier.

Din cauza compoziției sale din fibre, azbestul este similar cu bumbacul și lâna, însă are avantajul de a fi rezistent la foc sau căldură. Acest aspect îl face valoros pentru industrie, iar știința nu i-a găsit, încă, un înlocuitor.

Niciun alt mineral cunoscut nu poate fi transformat în ață sau fibre, în haine sau cearșafuri. Lucrătorii expuși la foc poartă, de obicei, costume făcute din azbest – inclusiv casca, mănușile, costumul și ghetele.

Azbestul poate rezista la temperaturi de 1.090 – 1.650 de centigrade, iar unele tipuri de azbest pot supraviețui chiar și la temperaturi de 2.760 de grade!

Produsele din Statele Unite ale Americii înseamnă aproape o jumătate din produsele de azbest din lume, însă mai puțin de 5% din materialul pur se găsește pe acel teritoriu. Aproape 75% din proviziile de azbest globale se găsesc în Quebec, Canada.

Azbestul se găsește în anumite tipuri de roci și, uneori, sunt necesare lucrări miniere și tratarea a aproape 45 de tone de rocă, pentru a obține o tonă de fibră de azbest!