Mercurul îngheață la -39 de grade Celsius și fierbe la 357 de grade Celsius, fiind de 13,6 ori mai greu decât apa. Tensiunea sa de uprafață face în așa fel încât nu umezește obiectele din jurul său. În schimb, tinde să te despartă în globule mici sau particule rotunde și să alunece.
In natură, mercurul se găsește de obicei combinat cu cinabru, un mineral de culoare roșie. Cinabrul se găsește în multe tipuri de roci, dar aproape întotdeauna în roci de origine vulcanică. Se presupune că au fost depuse chiar de acțiunea vulcanică.
Mercur se transformă ușor în vapori. Pentru a obține mercur pur din minereu, acesta trebuie să fie încălzit la aproximativ 482 de grade Celsius. Mercurul se obține prin condensarea vaporilor.
Mercurul a fost folosit de către om în diferite forme, de-a lungul timpului. Înainte chiar ca istoria să fie scrisă, cinabrul a fost utilizat pentru a face pigmenți de culoare roșie. Încă din anul 415 î.Hr., mercurul a fost extras din minereuri și utilizat pentru aurire și în scopuri medicale.
Când alchimiștii încercau să obțină metale prețioase, au crezut că mercurul este un material aproape magic. Acesta a fost utilizat în mod obișnuit în experimentele lor și în ceremoniile lor misterioase.
În timpurile moderne, cea mai importantă utilizare a mercurului este în medicină. Deși mercurul și compușii săi sunt otrăvitori, acesta este utilizat în medicamente și dezinfectanți. Aproximativ o treime din producția totală de mercur în fiecare an este folosită în scopuri medicinale.
Desigur, cei mai mulți dintre noi știm mercurul din celebrele termometre ale copilăriei. Motivul pentru care era folosit în acest scop era faptul că mercurul reacționează foarte rapid și uniform la schimbările de temperatură. Acum, la modă sunt termometrele electronice, care funcționeză cu baterii.
În zilele noastre, mercurul este, de asemenea, utilizat în vopsele, preparate dentare, clor, sodă caustică și echipamente electrice.