Ce este amoniacul ?

Numele acestei substanțe s-a născut atunci când un clorura de amoniu a fost descoperită lângă templul lui Jupiter Ammon din Egipt.

Primul om care a creat gaz de amoniu în stare pură a fost Joseph Priestley, un chimist englez care și-a denumit invenția din 1774 „aer alcalin”.

Urme de amoniu au fost găsite și în aer, în urma decăderii materiei umane și animale. Uneori, este descoperit și, în mici cantități, în apa de ploaie. Însă, cea mai mare parte a amoniacului folosit în comerț este creat artificial.

Amoniacul este compus din nitrogen și hidrogen. Combinând aceste două gaze, se obține amoniacul. Nitrogenul provine din aer, iar hidrogenul din apă. Cele două gaze sunt uscate, presate, încălzite la o temperatură de aproximativ 530 de grade și combinate cu o varietate de săruri, care formează amoniacul.

Amoniacul are aproape 3/5 din greutatea aerului. Atunci când acesta este presat și răcit, devine un lichid incolor, asemănător cu apa, însă care fierbe la temperatura de -35 centigrade.

În momentul în care presiunea este eliberată, lichidul se evaporă din nou. Pe măsură ce trece prin acest proces, absoarbe o mare parte din căldură. Acesta este motivul pentru care amoniacul este folosit în fabricarea gheței și în congelare.

„Amoniacul pentru uz casnic”, pe care sunt șanse să îl ai acasă, este o soluție diluată în apă, folosită adesea la curățat și spălat. Atunci când amoniacul intră în contact cu acizi, formează sare de amoniac.

Multe săruri de amoniac sunt folositoare. Clorura de amoniac se folosește la sudură, în tratarea celulelor uscate și în medicină. Sulfatul de amoniac este un fertilizant valoros.

Nitratul de amoniu este, de asemenea, folosit la fertilizare și pentru explozibili. Sărurile mirositoare pot conține carbonat de amoniac. Toate acestea se formează tratând amoniacul cu un acid potrivit, deși sărurile de amoniac se formează în natură.