Ce e asfaltul și care e originea sa?

Acesta a fost cunoscut mult mai târziu de romani, care l-au numit „bitum”. Ei l-au păstrat în rezervoare și piscine, pentru a evita scurgerea sa. Asfaltul este un mineral de culoare bruna spre negru, găsit în pământ în formă lichidă, solidă sau parțial solidă. Este, de asemenea, o parte naturală din majoritatea produselor petroliere brute.

Asfaltul se înmoaie, când este încălzit, și devine lichid, iar apoi se întărește când e răcit. Din punct de vedere chimic, asfaltul este o combinație între hidrogen și carbon.

Există două tipuri de asfalt: natural și de petrol. Asfaltul natural provine de la depozitele găsite pe sau aproape de suprafața pământului. Asfaltul de petrol este extras din țiței, prin metode moderne.

Asfaltul natural a fost realizat, din cele mai vechi timpuri, cu ajutorul țițeiului scos la suprafață, prin intermediul straturilor de nisip și al formațiunilor de rocă. Cel mai pur asfalt a fost prins în roci care au fost protejate. Se scurgea sub formă de asfalt pur.

Unul dintre cele mai mari lacuri cunoscute cu asfalt natural este pe insula Trinidad în Indiile de Vest. Acesta acoperă aproximativ 40 de hectare și are mai mult de 30 de metri adâncime. Când străzile din Washington DC au fost pavate, în 1876 , cea mai mare parte de asfalt a provenit de la această sursă din Trinidad.

Ciment asfalt este numele pentru pavajele realizate în zilele noastre. Cimentul asfalt este folosit în pavaje, pentru îmbinarea perfectă a nisipului cu pietrele și pentru a împiedica apa să pătrundă în pavaj.

Acesta are calități asemănătoare cauciucului, în sensul că mai degrabă se îndoaie, sub o lovitură grea, decât să se spargă precum o stâncă.

Pavajele din asfalt sunt ideale pentru aerodromuri, acolo unde avioanele pot cântări 140.000 de kilograme sau pentru drumuri unde camioanele pot cântări 45.000 de kilograme.