Ce asculți aia ești!

Cel puțin unul care „se vede” și-a caștigat dreptul la exprimare libera ascultand Florin Bogardo la restaurant cu spaghete în stațiune…

Asta dupa rockereala și pankareala executate cu constanța uneori exasperanta pentru „subjugații” Angelei, Corinei, Mirabelei… V-ați prins? Savurau oricand cate-un Mondial, un Julio, un Elvis… Parinții. Ei sunt cei care ghideaza piticu’, nu? Ce asculți, aia ești! Și cand ești prea mic sa butonezi singur, asculți ce se pune. Era romanu’ ala vecin de palier cu sasu’ cu video și cu ala de la trei, care avea un unchi în State și avea video demult…

Daca dai înapoi vreo cinci ani parca-l vezi facand teme cu muzica, zicea el relaxanta… Dire Straits, Pink Floyd, Alphaville, A-ha…

De unde sa știe ca peste ani, dupa spaghetele cu bulion, unele mai bolognese ca altele, piesa de la difuzor se va întrerupe, o voce va anunța ca „dictatorul a fugit” și ca de-acum, deși nu știa ce-i ala un hard, va aloca mult spațiu muzicii pe al lui…

Iar peste și mai mulți ani, avea sa-și permita pareri difuzate despre trupe abia înființate, care acum reprezinta materia prima a presei, radiourilor și televiziunii…

Imagine, impresari și PR, videoclipuri pe banda, rufe spalate în public, e adevarat, cu detergent obișnuit, ca tot cu pata pusa pleaca!

Puțini suna bine, majoritatea și-au greșit vocația… Aude și el cum sunetul unora se curața, devin conștienți de faptul ca produsul bine comercializat se vinde. Comercialul și-a gasit și el spațiu pe hardul lui, ca doar de-aia e mainstream… mai accesibil decat orice. Un paradox! Mainstream-ul reprezinta un procent mic de tot din muzica lumii… Și e cel mai ascultat! Același curent comercial e p.l.c. pe langa ce se asculta în cercurile celor bine ghidați, puțin mai pretențioși, care au apreciat întotdeauna un sound bun…

Vorbesc de omul care simte un bun creator, aude și înțelege, a calcat cluburi, a vazut cum muzica „transpira” din fiecare și a avut contact direct cu etalonul, statueta de pe soclu pe care mulți au uitat s-o ștearga de praf pentru inspirație fara influențe… în special orientale, omniprezente… „Cantarea” e termenul care presupune live-ul în opinia lui, dar se numește la fel acum fie ca e Mafia, Loredana, Holograf, Sensor sau din contra, alții…care asculta doar concurența, de musica au uitat. Dar ce noroc! Publicul devoreaza orice. Ei știu…

Un lucru îl bucura în schimb… Oricat ar asculta, nu se îngrașa! Așa ca e cu urechea pe ei, chiar daca suna rau! Industrie fara rebuturi? La noi? No way!

Ma feresc de paranghelii ca de ciuma, de cand mi-a zis-o pe-aia cu : „Ce asculți aia ești!” Cu dj-ii e alta poveste, pe care nu mi-a spus-o…

George Vintila