Argentina nu mai iesise din primul tur de 40 de ani, timp în care a cucerit de doua ori Cupa Mondiala si a mai jucat o finala. La sfîrsitul meciului de ieri, Batistuta si-a anuntat retragerea din „nationala”, fostul golgeter din 1978, Mario Kempes, l-a acuzat de esec pe selectionerul Bielsa, iar la Cordoba cîteva sute de argentinieni nervosi au facut prapad.
SUEDIA – ARGENTINA 1-1
De ieri, Argentina nu mai are nici fotbal. Parca nu era suficienta profunda criza economica, politica, sociala prin care trece Tara Tangoului. Mai lipsea ca si fotbalul, unica sursa de bucurie a oamenilor în aceasta perioada, sa se alinieze la indexul dezastrelor. Gata si cu Argentina. Merge acasa. Daca e miercuri, e Argentina, s-ar putea spune dupa ce marti fusese Franta. Mai ramîne ca joi sa fie Italia si tacîmul ar fi complet, iar fotbalul servit la aceasta reuniune mondiala lipsit de gust. Sînt frumoase surprizele, nimic de zis, dar perpetuarea lor devine chiar enervanta.
Nu erau prea multe variante pentru sud-americani. De fapt, una singura, victoria. Nimeni n-a parut a se gîndi la altceva în tabara argentiniana. Fotbalul adevarat, artistic, nu se putea prabusi înca o data în fata celui de unitate militara, si-a spus, pesemne, selectionerul Marcelo Bielsa. O singura problema: Suedia. Care nu venise pîna la Miyagi doar ca sa-i faca fericiti pe argentinieni. Mai ales ca, daca e adevarat proverbul cu unde-s doi, puterea creste, atunci Suedia, cu doi selectioneri, Tommy Soderberg si Lars Lagerback, era, macar aici, peste Argentina, cu unul singur, Marcelo Bielsa.
E si asta o explicatie a eliminarii, prima în aceasta faza de început dupa 40 de ani. Dar nu singura, chiar daca argentinienii au lasat impresia ca nu pricep nimic din tactica selectionerului lor. Argentina a jucat mai bine decît Suedia? Da. Si ce daca? Argentina merita sa mearga mai departe? Da. Si ce daca? S-a calificat Suedia. Nordicii n-au, si nu vor avea niciodata, orgoliul de a-l fi avut, demult, în echipa lor pe Maradona si obligatia, ce deriva de aici, de a face spectacol. Ei stiu ca e mai bine sa joci urît si sa cîstigi.
Iata înca o explicatie. Maradona. Si ar mai fi una, ghinionul urias. Combinînd aceste ultime doua variante, gasim concluzia. Argentinei i-a lipsit si ieri ceea ce, de fapt, îi lipseste de ani buni: mîna lui Dumnezeu. Fiecare pricepe ce vrea.
Svensson arata ce stie
Remiza Suediei de ieri cu Argentina a reprezentat al doilea succes al echipelor nordice împotriva favoritelor la titlul suprem, dupa ce cu o zi înainte, Danemarca eliminase Franta. Cu un joc pragmatic, uneori cu doua linii în aparare si mizînd pe cartea contraatacului, suedezii au ajuns în „optimi” si spera sa faca din Senegal viitoarea victima. Mijlocasul Anders Svensson a adus un punct de aur echipei sale. Reusita sa din lovitura libera din minutul 58 a fost precedata de o executie similara trei minute mai devreme, doar ca atunci balonul a sters bara. Golul a fost celebrat de fotbalistul lui Southampton într-un mod original.
Ziaristul cu fluier
Dupa ce au fost dezavantajati în partida cu Croatia, italienii l-au ironizat pe tusierul danez Jens Larsen, „amator de badminton si pasionat de gradinarit”. Contra Mexicului, ei vor sta mai linistiti cu brazilianul Carlos Simons la centru. Diplomat în jurnalistica, acesta e un simpatizant al extremei stîngi, intentionînd ca dupa retragere sa intre în politica. „Chiar a absolvit jurnalistica? Cel putin avem garantia ca pricepe ceva din fotbal”, a spus mijlocasul Di Livio. Presa peninsulara a descoperit ieri însa ca acelasi Simons a fost suspendat dupa ultima finala a Cupei Braziliei, cînd a acordat un penalty dubios.
„Ochi înlacrimati”
Presa argentiniana nu a atacat aspru reprezentativa în urma insuccesului de la Mondiale. „Visul s-a terminat”, a scris cotidianul „La Nacion”, remarcînd ca „ne-a lipsit ceea ce ne distingea în calculele preliminare: fotbalul. Acum, adios”. „Argentina a fost eliminata, dar a dat totul pe teren”, a titrat „Clarin”, „Ochi înlacrimati” a indicat „Ole”, în timp ce „El Dia” a mentionat ca „selectionata a avut un final care întristeaza enorm tara”. La învingatori, mass-media e în delir: „Zidul suedez a rezistat. Fotbalul mondial plînge, însa 8 milioane de suedezi sarbatoresc” („Aftonbladet”) si „Miracol la Miyagi” („Expressen”). Ziarele din alte tari nu au ocolit subiectul. În Spania, „Marca” a scris ca „Argentina plînge”, „El Mundo Deportivo” a apreciat ca „Visul argentinian s-a spulberat”, iar „As”, facînd referire la criza economica din Tara Tangoului, a titrat: „Argentina nu mai are nici fotbal”. La rîndu-i, „L’Equipe” a estimat ca „Argentina a cazut în capcana suedeza”.
Drama nationala
Trecerea „nationalei” în „optimi” i-a extaziat atît de tare pe suporterii suedezi încît ei se gîndesc deja la titlul suprem. „Aur! Aur!”, au strigat cei ce au urmarit partida cu Argentina la localul „Limpbar”, din Stockholm, patronat de fostul international Anders Limpar. Alti peste 500 de sustinatori au vizionat duelul în cinematograful „Rigoletto”, apoi au ocupat centrul Capitalei.
„E genial! Acum speram ca Danemarca sa fie eliminata ca noi sa ramînem regii tarilor nordice”, a spus unul dintre acestia. Dincolo, în Argentina, esecul reprezentativei e privit ca o drama nationala. Dezamagirea a facut ca putini fani sa se mai avînte pe strazi, în Buenos Aires maximum 100 de persoane concentrîndu-se la Obelisc, locul traditional de întrunire dupa jocuri. De suparare, unii au devenit violenti, cum s-a întîmplat în orasul Cordoba, unde politia s-a folosit de bastoane de cauciuc pentru a dispersa suporterii recalcitranti care începusera sa sparga sticle si geamurile cladirilor din zona. În jur de 60 de persoane au fost arestate.