…catastrofe. Cum procedam?

Cand vezi nenorociri la televizor te simți protejat. Televizorul îți spune, cumva subliminal, ca ești departe de ele, ca nu te pot atinge. E un efect ciudat al știrilor în direct, mai ales cele cu imagini spectaculoase. Pe de o parte ești informat prompt despre ce se întampla, de celalta parte ai tot timpul impresia ca toate se petrec undeva departe. O impresie care poate fi spulberata rapid.

Am constatat asta pe pielea mea. Ma uitam la știri și am vazut pe PRO TV imagini cu un pod contorsionat de la marginea satului bunicilor mei. Am schimbat canalul și Mile Carpenișan relata cu apa la genunchi din același sat. Șosele distruse, campuri inundate. Un peisaj extrem de familiar îmi era întors pe dos cu totul. Din elicopter se vedeau devastate locuri bine explorate în copilarie, în vacanțele de vara.

Cum sa cred ca acele imagini acompaniate de comentarii sumbre sunt din acel sat complet anonim și liniștit pe care îl știam eu? Cu alte cuvinte: era prea spectaculos (!) ca sa fie adevarat. Siretul era, în acea zona, protejat de diguri, nu mai fusesera inundații de foarte mult timp, oamenii erau liniștiți și cu cateva seri înainte se uitau, probabil, la televizor. La catastrofele altora.

Cum s-au comportat televiziunile? Pe de o parte, s-a întamplat un lucru mare. Au fost închiriate elicoptere, barci, reporterii au fost acolo, chiar au dat o mana de ajutor cand a fost nevoie. Televiziunile au acoperit perfect subiectul. Mai slab au stat la capitolul comentariu – la un moment dat, imagini extraordinare erau comentate ca un meci de fotbal. Au aparut și idei sinistre (vineri, pe un post de știri, au fost difuzate imagini cu cadavre).

Dar, în compensație, destule televiziuni au dovedit o forța de acoperire incredibila.

Închei cu întrebarea saptamanii: de ce politicienii fac politica atunci cand sunt inundații în țara? Mai precis, de ce sa discutam despre anticipate cand sunt inundații? Pentru ca n-ai cum sa oprești timpul cand se întampla o catastrofa. Iar o astfel de întrebare, exploatata cu delicii demagogice, sufera de o incredibila ipocrizie. Cei care și-au putut continua viețile normal n-au facut-o?

Televiziunile nu dadeau emisiuni de divertisment? Nu era muzica la radio? Noi nu am facut revista de entertainment în timp ce țara era inundata?

În orice situație ai fi, singura soluție este sa-ți vezi corect de treaba. Cat poți. Și sa ajuți cat poți. Nu sa strigi la televizor ca, daca politicianul X, Y sau Z s-ar fi pozat artistic, înfruntand viiturile cu vitejie, apele s-ar fi retras ca prin minune…

Costi Rogozanu (costi.rogozanu@apropo.ro)