Cătălin Ştefănescu revine cu poveşti despre oameni adevăraţi
– Eşti foarte stabil în carieră. Aşa eşti şi în
viaţă?
Aşa, aşa, ia-mă tare de la-nceput, să fiu timorat, să nu apuc să
mitraliez chestii din repertoriul convenţional. Ştii ce se zice
despre ăia care stau în acelaşi serviciu cu grămezile de ani… Că
n-au curajul schimbării, că se plafonează, că îmbătrânesc sub
iluzia stabilităţii, că se tem de necunoscut ca Aghiuţă de
tămâie. Aşa o fi! În ce mă priveşte, n-am făcut o carieră, ci o
meserie la care ţin. Iar în viaţă sunt bine.
– De ce-ţi place ţie la TVR?
Da’ de ce mă-ntrebi aşa, ca şi când n-ar trebui să-mi placă?
– Să devenim serioşi. Începi un nou sezon „Garantat 100%”.
Care sunt noutăţile?
Am început un format nou în sezonul trecut şi eu zic, în naivitatea
mea, că n-a mers rău. Abia ce-a apucat să se încălzească un pic. Cu
invitaţi foarte diferiţi, cu multă tinerime, cu grupuri foarte
faine de muzică de cameră şi cu trupe de muzici alternative, la
finalul fiecărei emisiuni. Aşa o s-o ţinem şi în sezonul ăsta. Şi
cu dorinţa de a face o emisiune după care păstrezi ceva, nu ca şi
când ai bea un pahar cu apă, ci ca un vin bun, al cărui gust îţi
rămâne o vreme.
– Care sunt primele personalităţi care îţi vor călca
pragul?
Păi…, nu spun, să fie surpriză. Tot ce pot dezvălui, ca să fac un
pic pe misteriosul, e că, în cea mai mare parte, invitaţii noştri
sunt oameni pe care nu-i vezi toată ziua la televizor. Şi pot să
mai spun ceva. În octombrie, o să facem o ediţie specială, dedicată
unui proiect la care ţin foarte tare. Se cheamă Proiect 4, iar
amănunte despre povestea asta se pot vedea pe
www.proiect4.ro.
– Ce pretenţii ai, în general, de la invitaţii tăi? Dar de
la o femeie?
Doamne păzeşte! Ce pretenţii să am? Ce instanţă oi fi eu? Nicio
pretenţie. Sau, mă rog, am, dar de la mine şi de la colegii mei. Am
pretenţia să le asigurăm invitaţilor noştri un cadru, o atmosferă,
în care să se poată exprima cât mai normal. Cât priveşte ultima
parte a întrebării, ce să zic?! Nici acolo n-am pretenţii. Am şi
eu, ca tot omul, nişte aşteptări. Dar nu sunt subiecte de examen
eliminatoriu.
– Pe cine nu ai invita în ruptul capului la tine în
platou?
Pe gonflaţii omniscienţi, cu ochelari de muscă, eşarfe albe şi
costume ridicole, de mafioţi din desenele animate, care se lăfăie
la televizor cât e ziua de lungă şi delirează.
– Ştiu că trec de la un subiect la altul, dar aş vrea să te
întreb în ce situaţii te-ai simţit intimidat de o
femeie?
Nu în puţine situaţii şi la suficiente capitole. Şi nu cu
frustrare, ci cu fascinaţie.