Cătălin Măruţă: “Aş aduce pe Happylica jumătate din Hollywood!”

–  “Happy Hour” s-a întors deja din vacanţă. Ce noutăţi aduci acum, odată cu intrarea în anul 2013?
Noi mergem pe ştiri tari, actuale, avem multe exclusivităţi şi, în concluzie, depindem de evenimentele care au loc la momentul dat. În orice caz, ne menţinem linia, adică păstrăm tot ce-a fost bun în anul care s-a încheiat şi în toţi anii trecuţi.

–  Veţi continua seria farselor marca “Happy Hour”? Dacă da, ce idei mai aveţi şi pentru cine le pregăteşti?
Bineînţeles că vom continua farsele, mai ales că ele sunt de mult timp în topul preferinţelor celor de acasă. Facem farsele pe bune, nu e absolut nimic regizat, nicio vedetă nu e avertizată, lucrăm cu o echipă foarte discretă. Primul pe anul ăsta a fost… Mircea Radu bre! Ăsta e şi secretul succesului acestor momente. Nici pe nevastă-mea n-o previn dacă vreau să-i fac o farsă, asta s-a şi văzut în repetate rânduri, mi-am luat şi critici pe tema asta, de la unii care nu înţeleg toate nuanţele de umor, mă rog… Cert este că toată lumea se distrează şi publicul adoră farsele.

–  În general invitaţii de la “Happy Hour” vin la tine în emisiune ca să clarifice, în exclusivitate, diverse controverse. Ce poveste din anul trecut ţi-a rămas în minte, cine te-a impresionat?
Asta e ca şi cum mi-ai pune sub nas un buchet de flori uriaş, compus din boboci de o mie de nuanţe, şi m-ai întreba care-mi place mai mult şi mai mult. Greu de spus, fiindcă eu mă implic emoţional în toate ediţiile, empatizez profund cu invitaţii şi cu cei filmaţi, cu cei intervievaţi… M-au impresionat poveştile zilei, fiecare în parte, fiecare în felul ei. Nu vreau să caut acum răspunsuri diplomatice, pur şi simplu ăsta e adevărul. Mă tulbură poveştile triste, tragediile. Mă amuză scandalurile spumoase. Mă bucură împlinirile unora, împăcările spectaculoase.

–    Dar care a fost cel mai haios invitat al anului trecut?
Sunt extrem de mulţi invitaţi haioşi… Noi avem un concept echilibrat, încercăm să acoperim toate aspectele vieţii, aşa că de multe ori oferim şi momente extrem de amuzante.

–  Ce aşteptări ai tu de la 2013, atât pe plan profesional, cât şi personal?
Am aşteptări de om normal. Nu ştiu ce aşteptări are 2013 de la mine, dar eu mă aştept să-mi dea şansa de a demonstra că nu există limită în a încerca să faci lucruri interesante cu viaţa ta, cu profesia ta. Eu sunt un tip foarte energic, foarte optimist, şi tot ce-mi doresc este să am mereu ocazia de a-mi valorifica stările astea. Deocamdată, nu mă plâng, totul merge conform visurilor mele. Îmi doresc linişte, sănătate şi şansa de a petrece cât mai mult timp cu fiul meu, care pe zi ce trece e mai inventiv şi mai amuzant.

–  Ştiu că Andra îşi mai doreşte o fetiţă. Măruţă ce părere are? Eşti în asentimentul ei?
Da, sigur, mai ales că se spune că fetele sunt mai ataşate de tăticii lor! E drept, asta o să mă coste – la propriu! – însă merită. Îmi doresc o familie numeroasă, veselă, sănătoasă. Că vor fi fetiţe, băieţi, ce-or fi, eu mă rog de pe-acum să fie sănătoşi, în rest totul se rezolvă.  

–  Voi sunteţi cei care au dat tonul invitaţilor din străinătate în show-urile de la noi. Pe cine îţi doreşti să aduci pe Happylica anul acesta (mă refer la vedete internaţionale)? Dar din România?
În ceea ce priveşte starurile internaţionale, nu se pune problema numai să ai idei, că nu astea îmi lipsesc. Mai ai nevoie de o logistică pe măsură, îţi trebuie şi ceva noroc. Dacă ar fi după mine, aş aduce pe Happylica jumătate din Hollywood şi jumătate din lumea muzicală mondială, însă rămân un tip realist. Ne-am specializat, ca să zic aşa, pe oameni care fac lucruri uluitoare, nu neapărat pe nume sonore. Am adus din străinătate nişte personaje care au scris istorie şi în România, publicul reacţionează foarte bine la genul ăsta de rubrici.

–  Eşti un prezentator care nu se limitează doar la apariţia în emisiune: faci foarte multe filmări pe teren, obţii interviuri în exclusivitate, mergi peste hotare… pare că eşti tot timpul în alertă. De unde atâta energie?
Energia mea e parţial nativă, parţial educată. Mi-a plăcut dintotdeauna să fiu independent şi să-mi câştig singur existenţa. Muncesc pe cont propriu de când eram elev, asta a fost ambiţia mea, să nu mă las întreţinut de părinţi cât stau la studii. Asta m-a călit, mi-a deschis porţi importante. M-am obişnuit de tânăr cu munca. Muncesc mult şi acum, am zile când încep filmările în zori, abia am pauză să mănânc ceva şi să beau apă sau o cafea ori un suc… Au fost şi emisiuni pentru care am filmat noaptea, altele pentru care a trebuit să plec în alte judeţe şi chiar în alte ţări. Dar nu mă plâng, fiindcă îmi place enorm de mult ceea ce fac. Satisfacţiile profesionale sunt pe măsură efortului.

–  Ce fel de tătic este Cătălin Măruţă?
Un tătic-prieten, un tătic-copil, dacă vrei. Prin David, revin şi eu la copilărie. Îmi face atât de bine să mă joc cu el… Poate şi pentru că eu am avut o copilărie chiar fericită, de care mi-e dor. Sunt un tată curios, caut să descopăr zilnic ceva nou în feţele, gesturile şi vocabularul lui David. Sunt un tătic cam hiper-protector, dau cinci telefoane pe zi acasă, asta numai ca să aflu ce face David. Pe scurt, sunt un tată fericit.

Dana Popa