Cătălin Măruţă – 100 de ore de veselie!

24 03. 2008, 00:00

– Cum te simţi la prima aniversare ”Happy Hour”?
Ca atunci cînd trebuie să suflu în lumînarea de pe tort: nerăbdător şi emoţionat.

– Care crezi că este cel mai mare cîştig personal după primele 100 de ediţii?
Orice schimbare din viaţa noastră se face simţită şi tot ce înseamnă ”Happy Hour” este pentru mine un mare cîştig. Era imposibil, cred, să-mi ascund stîngăciile primelor ediţii, însă totul a intrat în normal pe măsură ce m-am integrat în echipă.

– Care sînt invitaţii cu cea mai mare priză la public şi care ţi s-au părut cei mai dificili?
Ediţia în care a venit Rona Hartner, împreună cu fetiţa ei de numai cîteva săptămîni, a fost una incendiară, pentru că ea însăşi era ca un vulcan. Născuse doar de cîteva săptămîni, dar asta n-a împiedicat-o să danseze, să cînte şi să molipsească cu voie bună pe toată lumea din studio. La fel de urmărite au fost şi ediţiile speciale de Crăciun sau de 1 decembrie, dar lista celor care fac audienţă este foarte lungă. Mă bucur foarte mult că am reuşit să facem din ”Happy Hour” locul unde se petrec premierele cele mai importante, din orice domeniu, unde cei de acasă au parte de exclusivităţi şi de mult divertisment. Cît despre invitaţi dificili… Dificili sînt toţi cei care vin obsedaţi de imaginea lor şi se feresc de întrebările incomode. De fapt, îşi pun singuri bariere în faţa simpatiei publicului.

– Ce replică a vreunui invitat te-a lăsat… fără replică?
Rămîn fără replică de fiecare dată cînd sinceritatea invitatului depă­şeşte orice aşteptare. Medicul Sorin Oprescu este unul dintre ei.

– Ce invitaţi îţi doreşti neapărat să ai în emisiune şi nu ai reuşit pînă acum?
Mi-i doresc de multă vreme pe Tudor Gheorghe şi pe Alexandru Andrieş. Ştiu că sînt foarte ocupaţi şi deloc amatori de publicitate, dar eu nu mi-am pierdut speranţa.

– Există încă elemente de neprevăzut după 100 de ediţii live?
Neprevăzutul ne pîndeşte pe toţi. Nu mă sperie acest lucru, aşa cum nu mă sperie ziua de mîine.. Într-un fel, ăsta e tot farmecul! Oricum, pentru următoarele sute de ediţii, îmi doresc să cresc şi să îmbătrînesc frumos alături de telespectatori şi de echipa mea.

– Cum ai caracteriza un telespectator care te urmăreşte zilnic?
Trebuie să fie un om cu umor, căruia îi place să se relaxeze. N-are prejudecăţi, nu se supără uşor şi ştie să se bucure de fiecare clipă.

– Cîţi oameni se ascund sub sigla ”Happy Hour”?
Suficienţi pentru a realiza o emisiune bună. Echipa propriu-zisă este formată din zece membri, dar, pe lîngă ei, gravitează mult mai mulţi.

– Ce sfaturi ţi-a dat Andra după primele emisiuni? Ai respectat vreunul?
M-a sfătuit să scap de nişte ticuri verbale. Uneori, îmi amintesc, alteori… mă ia gura pe dinainte.

– Dacă ai fi telespectator, te-ai uita la Măruţă?
Nu la Măruţă, ci la invitaţii lui de la “Happy Hour”.

– Crezi că echipa ta favorită de fotbal scapă de retrogradare?
Pandurii nu retrogradează, dar nici nu ajung pe primul loc… Primul loc cred că va fi ocupat de CFR Cluj, iar locul al doilea – de Steaua.

Happy Hour
luni-vineri, 17.45, PRO TV