Casa un loc placut, dar periculos

Oricât de surprinzator li s-a parut unora dintre dumneavoastra titlul acestui articol, statisticile arata ca exact așa stau lucrurile, atât în ceea ce-i privește pe copiii, cât și pe câinii noștri.

Detergenți, pioneze, medicamente, cuie, plante, șuruburi, vopsea, cabluri electrice, otrava de șobolani, bureți de baie, insecticide – casa și gospodaria sunt un adevarat teren minat! Câinii (și pisicile), curioși din fire, cad frecvent victime ale capcanelor casnice. Cum sa prevenim accidentele? Cum sa limitam riscurile? Care sunt gesturile de prim ajutor?

Americanii chiar au inventat un termen, homesafeing, adica operația de a transforma casa într-o zona fara pericole, fie ca este vorba despre copii sau despre caței. Pentru a limita la minimum riscul de accidente, nu lasați la îndemâna (mai bine zis la „îndebotul”) câinelui nici un obiect potențial periculos pe care ar fi tentat sa-l înghita sau sa-l linga. Și tentațiile sunt multe, având în vedere comportamentul de „explorare bucala” despre care am pomenit în numarul trecut.

Puii testeaza și chiar înghit aproape orice, de la pioneze și șuruburi, pâna la mingi de pingpong, bucați de papuc sau șireturi. Darâma și rod sau sparg tot felul de recipiente cu conținut toxic, își pot baga botul și labuțele în orice lichid care a curs pe podea. Rezultatele: intoxicații, arsuri termice sau chimice, electrocutare, otravire, rani diverse pe labe, pe bot sau chiar pe traiectul digestiv, ocluzii intestinale – toate pot avea chiar efect mortal!

Așadar: Cumparați-va coșuri de gunoi cu capac (dar nu tipul de capac batant) pentru a preveni „explorarea” deșeurilor casnice.

Nu lasați animalul sa se distreze ciugulind plantele. Unele plante de interior (cactuși, azalee, philodendron, poinsettia etc.) sau de gradina (lacramioare, caprifoi, tuberoze, lalele, ciuperci etc.) pot fi toxice pentru animal (și nu numai). Cereți sfatul unui botanist, care va va informa asupra caracteristicilor vegetalelor pe care le aveți în casa și în curte.

Garajele și debaralele sunt locuri foarte periculoase pentru câine. Animalul se poate „împiedica” de obiecte taioase ori ascuțite, șuruburi, piulițe, antigel, vopsea, acid de baterie, dizolvante pe baza de fenol sau acetona, benzina. Închideți bine toate acestea în cutii sau recipiente pe care câinele sa nu le poata darâma, deschide sau sparge, cu toate ca ideal ar fi sa faceți în așa fel încât câinele sa nu poata intra în aceste încaperi. Antigelul este una dintre cele mai periculoase otravuri, mai ales ca are un gust dulceag care s-ar putea sa-i placa animalului. Ciudat, dar unii câini ling chiar și benzina, în ciuda mirosului ei înțepator. Orice substanța cu potențial toxic va fi pastrata în ambalajul original pentru ca, în eventualitatea unei intoxicații, sa-l puteți arata medicului.

Distrugeți toate ambalajele goale în care ați avut medicamente sau produse toxice. Atenție la insecticide și la otravurile pentru șobolani. Va trebui sa le depozitați în locuri absolut inaccesibile pentru câine. În general insecticidele din comerț, folosite conform indicațiilor de pe ambalaj, nu sunt toxice pentru animalele cu sânge cald. Accidente se pot întâmpla, totuși: câinele linge o suprafața pe care s-a pulverizat sau s-a presarat praf insecticid, își baga nasul în punga de insecticid și pufaie, situații în care doza pe care și-o administreaza devine toxica.

Cu otravurile pentru rozatoare, problema este mult mai grava. În cazul celor care sunt sub forma de praf, este suficient ca animalul sa miroasa ori sa calce în pulbere pentru ca doza sa fie mortala! În consecința, daca este obligatoriu sa le folosiți, puneți otrava doar în locuri unde câinele nu poate ajunge nicicum, deși, chiar și așa, șorecii și șobolanii le pot împraștia.

Cel mai bine este ca, daca faceți deratizarea, sa duceți câinele de acasa sau, când aveți curte, sa-l țineți legat atunci când nu-l puteți supraveghea. Aplicați aceleași reguli și daca stropiți plantele cu produse antiparazitare. Daca gasiți în curte sau pe balcon animale moarte (șoareci, vrabii etc.), aruncați-le imediat la gunoi.

Asigurați traseul cablurilor electrice astfel încât firele sa fie atașate de plinta ori sa se afle la o înalțime unde puiul sa nu poata ajunge. Electrocutarea nu este singurul pericol (deși este cel mai mare): câinele, tragând de fir, poate darâma lampile, veiozele, aparatele electro-casnice producând scurt-circuite ori taindu-se în becurile sparte.

Fiți atenți la diversele obiecte care se afla în baie și nu lasați la nivel accesibil nimic ce ar putea dauna micului „explorator”: detergent, soluții de curațat closetul, sapun, șampon, bigudiuri, casca de baie, bureți etc. În baie, „victimele” cele mai frecvente sunt sapunurile și bureții. Daca în cazul sapunului situația nu este foarte grava, bureții pot fi extrem de periculoși deoarece pot provoca ocluzii intestinale și, în plus, mulți câini sunt alergici la materialul plastic din care sunt fabricați aceștia.

Toate medicamente pe care le aveți trebuie depozitate într-un loc inaccesibil. Cele mai periculoase sunt cele sub forma de drajeuri, pe care, fiind dulci la suprafața, câinele s-ar putea sa le manânce cu mare placere.

Daca observați ca puiul plimba în bot un obiect pe care îl considerați periculos, nu-l fugariți încercând sa i-l „extrageți” din gura, caci s-ar putea sa-l înghita vrând sa ascunda dovada infracțiunii comise, sau, mai ales, ca sa-și apere „agoniseala”. Aveți, în schimb, doua variante de recuperare aproape sigure. Nu-l certați, apropiați-va calm și nepasator, evitând sa-l priviți, și, când ați ajuns suficient de aproape, fara gesturi bruște, întindeți mâna și luați-i din gura obiectul cu pricina. O alta „manevra” ar fi sa luați o minge sau jucaria lui preferata, provocându-l la joaca: în cele mai multe cazuri, câinele își va pierde imediat interesul pentru obiectul pe care îl avea în gura și îl va lasa, venind sa se joace cu dumneavoastra.

Când și cum trebuie sa acționam
În caz de arsuri, este preferabil sa va adresați medicului. La arsurile chimice, încercați sa identificați imediat produsul (citiți eticheta), deoarece trebuie sa luați masuri pe loc, spalând pielea afectata cu o substanța care, pe cât posibil, sa o neutralizeze pe cea care a produs arsura.

Daca este un produs alcalin (de exemplu soda caustica), veți spala bine locul cu apa în care ați pus oțet sau sare de lamâie. Daca arsura este produsa de acizi, spalați cu apa în care ați dizolvat puțin sapun sau bicarbonat alimentar. Oricum, daca nu va descurcați citind eticheta, spalați cu apa „chioara” rece și aratați medicului ambalajul produsului chimic respectiv.

Daca ați constatat ca animalul a ingerat o substanța nociva, înainte de a ajunge la medic este util sa-l faceți sa vomeze, dar numai daca sunteți siguri ca nu a înghițit și vreun obiect taios sau ascuțit (ciob sau bucata de ambalaj din plastic dur) care i-ar putea produce leziuni grave în stomac sau pe esofag datorita spasmelor de voma.

Îi puteți produce voma facându-l sa înghita apa cu sare (circa o lingura de sare la un pahar mic cu apa). Daca a ingerat o substanța alcalina sau un acid, nu încercați sa-i produceți voma, ci forțați-l sa înghita zeama de lamâie sau apa cu oțet (împotriva substanțelor alcaline înghițite) sau apa cu bicarbonat (o lingurița la un pahar cu apa, daca a înghițit acid).

Daca animalul dumneavoastra are privirea fixa, pupilele dilatate, puls și ritm respiratoriu mai rapid, sau daca pare a fi semiconștient, el poate fi în stare de șoc ca urmare a unui traumatism, a unei electrocutari sau unei intoxicații. Contactați imediat medicul!

Daca vomita sau are spasme de voma ori tușește timp de mai multe ore, aceasta poate însemna ca a înghițit un obiect care nu poate fi digerat și care s-a blocat la „ieșirea” din stomac catre intestin. Daca, în plus, câinele refuza hrana (uneori, totuși, poate mânca iarba sau frunze pentru a-și provoca voma), trebuie sa contactați de urgența medicul caci, daca intestinul este blocat, se poate rupe și este necesar sa se intervina urgent. Viața animalului depinde de rapiditatea cu care dumneavoastra acționați.

Înțepaturile unor insecte, ingerarea sau contactul cu unele substanțe pot produce reacții alergice puternice de tip edem Quincke (umflarea capului, a membrelor, febra etc.). Cea mai grava forma este edemul cailor respiratorii superioare care, în scurt timp, duce la asfixie. Puneți tot raul înainte și cereți, preventiv, medicului sa va indice medicamentele (în principiu, produse pe baza de cortizon) pe care este bine sa le aveți în casa pentru a neutraliza rapid aceste efecte.

Gingiile albe, abdomenul moale și voma conținând sânge, sunt semne ale unei hemoragii interne, ca urmare a ingerarii unui obiect taios, a unui traumatism sau a contactului cu o otrava. Nu mai aveți nici un minut de pierdut înainte de a alerga la medic.

Daca animalul saliveaza mai mult decât de obicei, are un tremurat sau spasme musculare, iarași poate fi vorba despre o substanța toxica. Ideal ar fi daca ați reuși sa identificați produsul înainte de a ajunge la medic.

Starea de somnolența, respirația superficiala și lenta, pupilele dilatate, acestea pot fi semne ale ingerarii de barbiturice și situația este grava. Pentru a extrage un obiect cu care câinele s-a înecat, aplicați manevra „de uz uman”, numita Heimlich: ridicați-l pe labele din spate (nu cu capul în jos!), cu spatele lipit de pieptul dumneavoastra, și presați-i brusc stomacul (imediat sub stern), cu mâinile puse una peste alta. Daca dupa cinci încercari nu ați reușit, alergați la veterinar.

Din toate cele de mai sus reiese clar ca, daca accidentul s-a produs, viața câinelui depinde doar de prezența de spirit și de rapiditatea cu care acționați. Chiar daca aveți impresia ca ați rezolvat problema pe moment, este necesar sa va adresați medicului pentru a preveni efectele secundare.

Și, înainte de toate, este esențial sa va pastrați calmul, caci, intrând în panica, nu numai ca va pierdeți luciditatea, ci îi și transmiteți câinelui stresul dumneavoastra, agravându-i starea.