Cartea lui Ungureanu scandalizeaza Nationalul timisorean

Abia iesit de sub tipar, jurnalul scriitorului banatean Cornel Ungureanu a scandalizat lumea Teatrului National Timisoara, institutie al carei director a fost în perioada martie 2000 – iunie 2001.

Pe holurile institutiei e agitatie mare când cineva aduce în discutie cartea, în care sunt consemnate fara perdea minunatele ispravi si fapte de arme ale angajatilor. Fostul director s-a încumetat sa scoata la lumina tiparului un jurnal în care sunt mentionate multe nume.

Descrisi într-un volum ce poarta titlul „Despre regi, saltimbanci si maimute”, majoritatea angajatilor teatrului – în special actorii tineri – se recunosc în ultima categorie.

„De fapt, noi, actorii, suntem niste maimute”, traduce tânarul actor Ion Rizea.

Auditul indignat

Mihai Stefanica are în teatru o functie importanta. Este audit. El se ocupa de bunul mers al institutiei din punct de vedere juridico-financiar.

Jurnalul lui Ungureanu l-a indignat la culme: „Unele sunt femei casatorite, mame cu copii chiar! Va imaginati ce se va întâmpla când copiii lor vor citi cartea”.

El a aflat ca fostul director si-a luat masuri de precautie. Stefanica spune ca Ungureanu a consultat un avocat înainte de a publica volumul.

De unde rezulta, în opinia auditului, ca Ungureanu e mult mai pervers decât parea la prima vedere.

Angajatii spun ca sindicatul ramâne ultima solutie. „Domnul Ungureanu va fi dat în judecata”, afirma ferm Stefanica.

Frumoasele teatrului

Mariana Voicu, secretar literar al Teatrului National din vremuri imemorabile, este cel mai des consemnata în jurnal sub sintagma „frumoasa Mariana”.

Desi Cornel Ungureanu scrie chiar ca „e psihopata” si ca a fost sfatuit de multa lume sa o pensioneze, ea este singura care-si mentine opinia favorabila despre fostul director.

„E o carte scrisa cu mult talent, mult rafinament si mult umor”, conchide ea.

La capitolul actrite însa, Ungureanu a fost mult mai dur.

Claudia Ieremia, actrita care apare cap de afis în majoritatea spectacolelor montate la Timisoara, „are talent, dar e inculta”. În plus, ” n-are distinctie si vine dintr-o lume de jos”. În opinia scriitorului, ea a avut mare noroc cu familia Ieremia.

Nici regizorii nu au avut o soarta mai buna în jurnal.

Mihaela Lichiardopol, regizoarea careia Ungureanu îi lasase impresia ca e un om de baza în teatru, este facuta în repetate rânduri „gospodina perfecta”.

Epilog

Cornel Ungureanu recunoaste ca a scris o carte despre bârfele care circulau prin teatru, despre cine pe cine a turnat, despre vânzoleala si degringolada de acolo.

El mai recunoaste, prin intermediul jurnalului, ca ar fi visat mai degraba sa fi fost iubitul lui Marilyn Monroe decât sa conduca o astfel de institutie.

Nu stie daca a reusit sa se achite de toate datoriile de director, dar stie ca a scandalizat pe toata lumea. Cu tupeul pe care trebuie sa-l aiba scriitorii.

Ce spune Cornel Ungureanu

„Cartea trebuie citita de la primul pâna la ultimul cuvânt, altfel se pot face multe speculatii. Este în primul rând o carte de literatura si trebuie lecturata ca atare. Eu sunt tributar literaturii si am vrut sa descriu acolo, nu un personaj anume, ci o lume: aceea a teatrului de astazi.”

Vedeta jurnalului

În mod surprinzator, vedeta filelor scrise cu constiinciozitate de Cornel Ungureanu este un sufleur. Adina Balu, careia scriitorul îi poceste numele de câteva ori, apare la categoria „poetese supraponderale”.

Îndragostita pâna în maduva oaselor de un sucevean casatorit, cu care fostul director a si conversat de câteva ori la el în birou, ea este înfatisata în carte ca fiind prototipul unei june prime cazuta în capcana dragostei.

„Suceveanul Neculai” i-a adus scriitorului chiar si probe ale infidelei, niste scrisori unsuroase. „Dar foto sexi cu ea aveti ?”, rescrie Ungureanu conversatia în fila datata 23 octombrie, 2000.

[Banateanul]