Carmen Avram – Jos pălăria! ”Binele poate declanşa o epidemie”

– Ce impact crezi că a avut campania „Jos pălăria!”
asupra publicului?
Cred că niciun om, nicio comunitate, nicio ţară nu se poate hrăni
doar cu necaz, ură, supărare, scandal, revoltă şi bârfă. După un
timp, ai nevoie să crezi în ceva. „Jos pălăria!” le-a arătat
românilor că încă mai pot crede în bine, în pozitiv, în
satisfacţie, în zâmbet cald, în prietenie, în loialitate, în
profesionalism. Le-a arătat că extraordinarul şi excepţionalul pot
deveni normalitate, dacă ştii să recunoşti omul valoros şi să-ţi
scoţi pălăria în faţa lui. Binele – la fel ca răul – poate declanşa
o epidemie.
– Care sunt oamenii în faţa cărora ţi-ai da tu „jos
pălăria”?
Mie îmi plac oamenii cu bun-simt, o categorie care dispare încet,
încet, din păcate. Îmi scot pălăria în faţa profesioniştilor, de
orice fel, în faţa celor care fac din jobul lor o pasiune, iar din
pasiune, job. Îi admir pe cei care au un talent şi nu-şi risipesc
darul, pe cei care îşi fac treaba, eventual cu zâmbetul pe buze şi
cu disponibilitate, uitând că sunt plătiţi de mizerie, pe
jurnaliştii serioşi din ţara asta, care se luptă de atâta vreme cu
o clasă politică lipsită de responsabilitate şi cu indivizi fără
scrupule. Şi, mai ales, spun „Jos pălăria” în faţa colegilor mei de
la PRO TV care, de aproape 15 ani, scot în fiecare zi cel mai bun
produs de pe piaţă, căutând, alergând, întâmpinând situaţii
critice, imposibile, uneori periculoase pentru a aduce în redacţie
un material de calitate.
– Îţi plac pălăriile? Tu porţi, de obicei?
Am făcut multă vreme colecţie de pălării şi o parte dintre ele
există şi astăzi. Îmi plac atât de mult, încât, atunci când mă
lasă, i le pun pe cap şi căţelului meu, Charlie, un Golden
Retriever alintat, inteligent şi conştient de valoarea lui, care,
dacă e în toane bune, îmi dă voie să-l şi fotografiez aşa,
accesorizat. Când nu e bine dispus, le fură şi le ascunde. Probabil
că aşa a şi dispărut o parte din colecţia mea de pălării.