Numitorul comun, potrivit unora dintre cercetători, semăna foarte mult cu omul din zilele noastre și a apărut, probabil, pentru prima oară în Asia.
Ceilați oameni de știință cred că omul a apărut mai întâi în mai multe locuri, în timpuri diferite, mai târziu s-au întâlnit și s-au amestecat, formând astfel actualele rase.
Acum apropximativ 500.000 de ani, în Asia sălbatică, strămoșul omului trăia în mici triburi. În aceste izolate triburi apar primele semne de diferențiere – forma capului, a ochilor sau a construcției corpului.
Mai târziu, au început să caute noi locuri pentru a trăi și, cu 300.000 de ani în urmă, triburi de oameni au plecat în sud, spre Indonezia și în nord, spre China.
Și mai târziu, alte migrații au purtat omul către alte colțuri ale lumii, unde unii s-au dezvoltat pe căi separate, în timp ce alții s-au întâlnit și s-au amestecat.
Studenții din ziua de azi spun că sunt trei mari „neamuri” ale omenirii. Acestea sunt: caucazienii, asemănători cu oamenii care au trăit în Munții Caucaz, considerați a fi reprezentativi pentru rasă „albă”; mongoloizii, similari mongolilor care trăiau în Mongolia în Asia; și negrii, precum negrii care trăiau în regiunile forestiere din Africa.
Primii savanți au împărțit omul în 5 grupe, bazate pe culoarea pileii. Clasificarea nu mai este valabilă, deoarece culoarea pielii nu poate arăta cărui neam aparține.
Nici celelalte trăsături, ca forma capului, grupa de sânge sau forma nasului, nu pot încadra un om într-un neam. Multe alte trăsături fizice trebuiesc luate în considerare.
O rasă, prin urmare, este pur și simplu un grup de oameni care au în comun anumite însușiri fizice, pe care le-au moștenit de la strămoșii lor și care îi diferențiază de celelalte grupuri.