Încă de pe vremea astronomilor greci, acum 2.000 de ani, stelele au fost catalogate după magnitudinea lor. Până la inventarea telescopului, existau doar șase clase de magnitudine (grade de strălucire). În prima clasă au fost incluse stelele cele mai strălucitoare, în timp ce acelea incluse în clasa a șasea abia se zăreau. Clasa a șasea de magnitudine este ultima care poate fi percepută cu ochiul liber. În ziua de azi, cu ajutorul telescoapelor au fost catalogate stele până la clasa 21 de magnitudine.
O stea dintr-o clasă de magnutudine este aproximativ de două ori și jumătate mai strălucitoare decât una care face parte dintr-o clasă inferioară.
Din prima categorie de magnitudine fac parte 22 de stele, dintre care cea mai strălucitoare este Sirius. Avand o magnitudine de 1,6, Sirius este de circa 1.000 de ori mai strălucitoare decât cea mai „palidă” stea pe care o putem vedea cu ochiul liber.
Numărul stelelor dintr-o clasă de magnitudine crește pe măsură ce numărul clasei crește. Dacă în prima clasă avem doar 22 de stele, în clasa 20 numărul acestora este mai mare de 1 miliard.