Căpitanul Sky şi lumea viitorului

Dacă atmosfera vă aduce puţin aminte de “Sin City”, există şi o explicaţie: ambele pelicule au fost în întregime filmate pe ecran albastru, cu camere digitale High-Definition. Totul, în afară de personajele principale, este generat pe computer. Lucrul a durat fix 29 de zile, căci nu au fost folosite decoruri sau locaţii adevărate. Pînă şi figuranţii au fost filmaţi separat, fără să interacţio­neze cu protagoniştii sau între ei, astfel încît să poată fi “manipulaţi” la montaj după placul regizorului. Nici măcar personajul negativ nu e real (sau, de fapt, nu mai e) acesta fiind interpretat de Sir Laurence Olivier, care a murit în 1989, adică cu 15 ani înainte să se strige primul “Motor!”. Ideea e că Jude Law şi-ar fi dorit să joace cu marele actor, iar regizorul Kerry Conran i-a făcut pe plac. Pentru a-l “recrea” pe Olivier, s-au folosit imagini de arhivă ale aces­tuia prelucrate, bineînţeles, pe computer. Deşi rolul ei a însemnat doar trei zile de filmare, Angelina Jolie s-a pregătit vorbind cu mai mulţi veterani de război şi piloţi britanici, pentru a-şi însuşi manierele lor. De asemenea, s-a abătut un pic de la scenariu, adăugînd cîteva elemente de argou folosite în acea perioadă.

Întoarcere în viitor
Acţiunea e situată în New York-ul anului ’39, însă, pe lîngă faptul că pe sus zboară roboţi supersofisticaţi, întreaga istorie este idealizată – nu există nici un semn că Germania s-ar pregăti de război sau că America ar fi în pragul unei depresiuni economice. Regizorul nici măcar nu s-a obosit să viziteze New York-ul zilelor noastre, oraşul din film fiind recreat după fotografii vechi.

Filmul săptămînii
sîmbătă, 00.15, PRO TV