Cane Corso
Puternic si frumos, Cane Corso este un molossoid destul de mare, dar fara a fi greoi sau foarte masiv. Temperamental si seducator – este un adevarat meridional dinamic, dar, in acelasi timp, calm, linistit si calin. Invidiosii spun despre el ca este un compromis intre Boxer si Rottweiler sau intre Mastifful Spaniol si Dogul Argentinian.
Parca pentru a le face in ciuda, popularitatea acestui „molossoid de generatie noua” a depasit cu mult asteptarile pasionatilor care, cu numai doua decenii in urma, luptau sa salveze rasa de la disparitie.
Asadar, Cane Corso a fost si este, in primul rand, un vajnic gardian – cei care se aventureaza pe teritoriul lui regreta amarnic aceasta imprudenta –, dar, de-a lungul timpului, i-au fost incredintate si alte sarcini. Chiar pana pe la jumatatea acestui secol, era foarte apreciat pentru calitatile lui de paznic al cirezilor de vite. Veghea asupra animalelor pe care le insotea la pasune, protejandu-le impotriva pradatorilor si hotilor.
Apoi, timp de secole, a fost folosit la vanatoarea de animale mari, in primul rand bursuci (vanarea acestora este o adevarata traditie in Italia) si porci mistreti (aflam, de exemplu, ca a facut parte din haitele lui Gaston Phebus, autorul celebrei lucrari Livre de la chasse). Acesta este motivul pentru care se obisnuia sa i se taie foarte scurt coada si urechile.
Avand un autentic temperament meridional, merita povestit si faptul ca, deseori, era ingerul pazitor al prostituatelor care il foloseau pentru a intimida clientii prea obraznici sau rau platnici. Evident, precum toti cainii de acest tip, stramosii lui sunt masivii molosi antici, folositi de romani in arene si in razboaie.
Odata cu trecerea timpului, genul de molos mai suplu si mai agil, precum Cane Corso, apare tot mai frecvent in reprezentarile artistice ale scenelor de vanatoare. In acest sens, atunci cand este vorba despre istoria rasei, cel mai des citat este un tablou de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, realizat de Philip Hackert, pictor la curtea lui Ferdinand al IV-lea de Bourbon, rege al celor doua Sicilii.
Iar, daca l-am pomenit, mai inainte, pe Gaston Phebus, v-ati dat seama ca acesti caini foarte asemanatori cu Cane Corso existau deja in secolul al XIV-lea. Putem spune si ca Dogul descris de Buffon, in Istoria Naturala, seamana mult mai mult cu Cane Corso decat cu Dogul German actual. Rezumand, se observa ca molosii de tipul lui Cane Corso, cu bot destul de scurt, robusti, nu extrem de masivi, dar foarte agili, sunt mult mai des prezenti in iconografia veche decat cei asemanatori cu Mastifful sau cu Mastino Napoletano.
Cu toate acestea, molosii masivi, de tipul Mastino, au avut, de-a lungul timpului, prioritate in selectie, fiind crescuti cu predilectie la curtile nobililor, atat pentru ca erau impunatori, impresionanti, dar si deoarece numai cei bogati isi puteau permite sa hraneasca niste caini atat de mari.
Cane Corso si alti molosi asemanatori lui, fiind mai usor de intretinut si polivalenti, au ramas in grija taranilor si fermierilor si, cu timpul, multi au disparut (unul dintre cei mai celebri „disparuti” a fost Bullenbeisserul, stramosul direct al Boxerului actual, caine care, de altfel, semana foarte mult cu Cane Corso).
Astfel, la jumatatea secolului al XX-lea, provincia Puilia, din sudul Italiei, si regiunile limitrofe, erau aproape ultimele locuri unde se mai puteau gasi exemplare de Cane Corso. Este foarte posibil ca arealul de origine a lui Cane Corso, Cane Guzzo, Cane Corsicano sau Mastino Napoletano, adica regiunile din sudul Italiei (in care „nordistii” nu se prea aventurau), sa fi fost principalul motiv pentru care, pana la jumatatea secolului trecut, aceste rase au fost ignorate de chinologii italieni.
Caracteristici
Unul dintre atuurile rasei este caracterul. Principala caracteristica a psihicului unui Cane Corso este echilibrul – o calitate foarte importanta, care ar trebui sa fie prezenta la orice caine de protectie. Cane Corso a ramas acelasi paznic eficient de acum cateva secole, atata doar ca acum el nu mai patruleaza, vigilent, asigurand protectia unei cirezi aflate la pasune, ci s-a specializat in meseria de bodyguard.
El prefera sa stea cat mai mult timp in preajma stapanului si sa observe atent tot ce se intampla in jur. Fata de straini este neincrezator, le analizeaza miscarile si intentiile, dar nu este impulsiv si nu actioneaza decat daca stapanul se afla, cu adevarat, in pericol. De altfel, datorita caracterului sau echilibrat, este deseori folosit ca auxiliar al politistilor italieni.
Apoi, avand un simt oflactiv bine dezvoltat, Cane Corso participa cu brio la probele de urma din cadrul competitiilor de dresaj sportiv sau utilitar.
Valentele lui de caine sportiv nu se opresc aici. In ultimii ani, a inceput sa participe la concursurile de Mondioring si de Ring Francez. Apoi, multe exemplare evolueaza cu deosebita placere la Agility, o disciplina care se potriveste de minune cu temperamentul lui vesel si activ, caci, mai ales in primii doi ani de viata, Cane Corso debordeaza de energie.
Dar, inainte de toate, Cane Corso stie sa fie un excelent caine de familie. Se adapteaza la aproape orice mediu, fie intr-un apartament, fie la curte, cu conditia sa nu i se impuna un regim de viata prea sedentar si sa nu stea afara, in frig (este o rasa originara din sudul insorit al Italiei!).
Este dinamic atunci cand iese in natura, dar, o data reintors in casa, este atat de linistit ca puteti uita de el. Calmul si echilibrul lui nu inseamna ca este un caine apatic, lenes, amorf. In opinia unor specialisti ai rasei, acest amestec de tonicitate si stabilitate este rezultatul trecutului sau de buvier, de caine insarcinat cu paza vitelor si a porcilor. Cane Corso stie sa-si pastreze calmul, indiferent de situatie.
Adora copiii, participa la jocul lor, le accepta toate obrazniciile, vegheaza asupra lor cu blandete si nu este brutal nici atunci cand tratamentul pe care i-l aplica cei mici devine de nesuportat. Chiar daca masculii sunt, in mod natural, mai dominanti, un Cane Corso corect socializat este destul de tolerant cu ceilalti caini.
Vedem, deci, ca rasa etaleaza numeroase calitati de invidiat, dar acest temperament minunat trebuie pastrat prin selectie si prin educatie.
Orice potential stapan de Cane Corso trebuie sa inteleaga ca nu va putea avea un caine care sa respecte intocmai „schema” de comportament de mai inainte, decat daca isi educa si isi socializeaza corect animalul.
Din acest motiv, orice Cane Corso trebuie educat cu fermitate, iar ierarhia „haitei” va fi stabilita imediat ce puiul a ajuns in noua lui casa. Desi nu este, in mod natural, agresiv fata de oameni sau fata de ceilalti caini, poate deveni un caine foarte periculos pentru societate, daca ajunge in mainile unui stapan nepotrivit.
Si crescatorii au datoria sa conserve caracterul corect al rasei, eliminand de la reproductie orice exemplar care nu manifesta echilibrul comportamental tipic unui adevarat Cane Corso.
Întretinere si probleme de sanatate
Are nevoie de multa miscare, dar poate trai foarte bine si intr-un apartament, daca i se asigura plimbarile zilnice in „cantitatea” necesara. Este un caine robust si destul de rezistent. In cadrul rasei, una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate este torsiunea de stomac, motiv pentru care hrana zilnica a unui Cane Corso trebuie sa fie impartita in doua mese, urmate de o perioada de repaus de minimum doua ore.
La multe exemplare s-a observat aparitia unei probleme minore, dar spectaculoase: luxatia (exteriorizarea) glandei lacrimale Harder (fenomen frecvent si la Mastino).
Aceasta luxatie se manifesta prin aparitia, la coltul interior al ochiului, a unei „bile” de tesut rosu, congestionat. Problema se rezolva chirurgical, printr-o operatie deloc complicata. In ceea ce priveste tarele ereditare, Cane Corso are un efectiv inca prea redus pentru a se putea trece la eradicarea sistematica a unor boli precum displazia de sold sau maladia cotului.
Desi au fost repertorizate destule exemplare cu grade mari de displazie a soldului (C, D si chiar E), SACC considera ca nu este oportun sa se impuna testele specifice, dar face apel la arbitri sa nu promoveze, in expozitii, cainii care nu au un mers corect, fluent.