Cand pica Pastele?
Pastele a fost praznuit inca de la inceput in toata lumea crestina, insa au existat in mari diferente regionale in ceea ce priveste data sarbatoririi. Astfel, crestinii din partile Siriei si ale Asiei Mici, urmind o traditie mostenita – considerau ei – de la Sfintii Apostoli Ioan si Filip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbau intii moartea Domnului (Pastele Crucii) la 14 Nisan, apoi Invierea (Pastele Invierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua saptaminala in care ar fi cazut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau Quartodecimani (de la quartodecima = a paisprezecea zi), fiindca serbau Pastele la 14 Nisan (aprilie), adica odata cu evreii.
Dar cei mai multi crestini, si anume cei din partile Apusului, din Egipt, din Grecia si din Palestina, aveau ca reper ziua saptaminala, sarbatorind Pastele in aceeasi zi din saptamina in care a murit si a inviat Domnul. Ei sarbatoreau, urmind o traditie lasata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, moartea Domnului totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastele Crucii, iar Invierea in Duminica urmatoare, care cadea dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care urma echinoctiului de primavara, duminica pe care o numeau Pastele Invierii.
Erau si crestini care serbau Pastele la data fixa: la 25 martie sau chiar la 27 martie.
Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastelui au dat nastere la serioase discutii si controverse intre partizanii diferitelor practici, discutii care erau sa mearga uneori pina la adevarate schisme sau rupturi intre unele Biserici, mai ales in cursul secolului II.
O prima uniformizare a datei serbarii Pastelui a incercat sa introduca in toata lumea crestina Sinodul I ecumenic (desfasurat la Niceea, in 325, din initiativa imparatului Constantin cel Mare). Parintii acestui sinod au adoptat pentru aceasta practica cea mai generala, bazata pe calculul datei Pastelui la Alexandria, care se reducea la urmatoarele norme:
1. Pastele se va serba totdeauna duminica;
2. Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastelui lor, de care era legata data Pastelui crestin);
3. Cand 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica, Pastele va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi calculata din vreme de catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va comunica, la timp, si celorlalte Biserici crestine.
Data Pastelui crestin depinde deci de doua fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, care cade totdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii in jurul pamintului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara, numita si luna plina pascala). Aceasta din urma face ca data Pastelui sa varieze in fiecare an, caci luna plina pascala apare pe cer in unii ani mai aproape de echinoctiu, in altii mai departe de el.
Data Pastelui poate varia intr-un interval de 35 de zile, intre 22 martie si 25 aprilie. Din pricina echinoctiului de primavara, care nu era fixat pretutindeni la aceeasi data, si din pricina imperfectiunilor fatale legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici dupa Sinodul din Niceea n-au incetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii crestine, in ceea ce priveste data serbarii Pastelui.
Calendarul iulian adoptat de romani facea ca intre anul calendaristic si cel astronomic sa existe o diferenta (ce se cumula de la an la an) de 11 minute si 14 secunde. Papa Grigorie al XIII-lea, la sugestia unor astronomi ai vremii, a indreptat pe 24 februarie 1582 calendarul, suprimand cele 10 zile cu care ramasese in urma anul calendaristic (5-14 octombrie) si restabilind echinoctiul de primavara la 21 martie. Calendarul gregorian a fost acceptat apoi, treptat, de toate tarile occidentale, Biserica Ortodoxa Romana adoptindu-l in 1924 (statul roman il adoptase din 1919).
Crestinatatea ortodoxa s-a impartit, incepind cu anul 1924, in doua, in ceea ce priveste data sarbatoririi Pastelui: Bisericile ramase la calendarul neindreptat (numite si stiliste sau de stil vechi) au continuat sa serbeze Pastele dupa Pascalia veche, gresita, a calendarului iulian, pe cind Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au sarbatorit citiva ani (intre 1924-1927) Pastele pe stilul nou (in general la aceleasi date cu apusenii). Ca sa se inlature insa dezacordul acesta suparator dintre diferitele Biserici ortodoxe si pentru a se stabili unanimitate in toata Ortodoxia – cel putin in ceea ce priveste data celei mai mari sarbatori crestine -, Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (incepind cu anul 1927), prin consens general, ca Pastele sa fie praznuit in toata crestinatatea ortodoxa dupa Pascalia stilului vechi, adica odata cu Bisericile ramase la calendarul neindreptat. Aceasta hotarire a fost intarita si de Consfatuirea interortodoxa de la Moscova din iulie 1948.
Dar, desi toti credinciosii sarbatoresc Invierea in aceeasi duminica, ea e marcata diferit in cele doua calendare intrebuintate azi in crestinatatea ortodoxa, din pricina celor 13 zile cu care calendarul neindreptat a ramas in urma fata de cel indreptat. Daca, de exemplu, Pastele cade la 22 martie pe stil vechi, acea zi corespunde in calendarul indreptat cu 4 aprilie (22 martie +13 zile). De aceea, in actuala situatie, Bisericile ortodoxe care au adoptat reforma calendaristica din 1924 (intre care si cea romana) serbeaza de fapt Pastele intre 4 aprilie (data cea mai timpurie) si 8 mai (data cea mai tirzie a Pastelui).