Când au fost folosite pentru prima dată morile de vânt

Principala componentă a unei mori de vânt este „morișca”, mai multe palete așezate simetric pe un ax, pe care îl învârtesc atunci când bate vântul. Mișcarea de rotație este transmisă prin angrenaje până la mecanismul care face operația dorită.

Morile de vânt sunt cunoscute încă din antichitate, însă au început să fie folosite pe scară largă în Europa din secolul al XII-lea.

Au existat mai multe tipuri de mori de vânt, care dezvoltau puteri cuprinse între șase și 14 cai putere, dintre care aproximativ jumătate se pierdeau până la operația finală, din cauza randamentului scăzut al angrenajelor. Cu toate acestea, morile de vânt au fost foarte răspândite până la apariția motorului cu aburi în secolul al XVIII-lea, numai în Olanda fiind circa opt mii de mori de vânt în secolul al XVII-lea.

Mori de vânt de putere mică au fost răspândite și în Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind folosite în special pentru pomparea apei pentru nevoile casnice sau pentru irigații.