Când a început boxul?

Multă lume spune că boxul ar trebui interzis. Oamenii simțeau încă din trecut că boxul este prea crud și prea barbar și vroiau să fie oprit. Imaginați-vă cum s-ar fi simțit acești oameni dacă ar fi văzut cum erau la început partidele de box?!

În Grecia Antică, la jocurile olimpice regulile erau cam aceleași care sunt și în prezent, cu o singură diferență: în loc de mănuși, mâinile le erau înfășurate cu bandaje de piele în care se băgau plumb sau plăci de bronz. Acestea se numeau „cestus”.

Imaginați-vă cum ar fi fost să fii lovit de către un „Cestus”, destul cât să se facă un carnagiu?!

După căderea Imperiului Roman, boxul a dispărut, ca să reapară mai târziu în Anglia, la începutul secolului 18. Curând, sportul a prins la public și a rămas așa pentru încă 100 de ani.

Luptele se duceau cu pumnii goi și multe din ele durau și câteva ore. Wrestling-ul și aruncările erau permise. O rundă se încheia când unul din adversari era făcut knock-out, iar timpul dintre runde varia. Aceste lupte dure continuau până unul din luptători nu mai era în stare să meargă nici până la centrul ringului.

În mod natural, acest stil brutal de box a întors opinia publică împotrivă sportului. Ceva trebuia făcut pentru a salva sportul, așa că au început să fie folosite mănușile. Încetul cu încetul, vechile reguli au fost schimbate și au început să fie mai umane.

Într-un final, în 1867, a venit primul pas care a readus boxul pe linie dreaptă. Marchizul de Queensberry a introdus un set de reguli care avea multe îmbunătățiri. De exemplu, o rundă a fost limitată la câte 3 minute fiecare. Intervalul între runde fiind de un minut. Aceste reguli au fost adoptate de toată lumea, și regulile de azi din box se bazează pe ele.

Până în secolul 20, se practica puțin box în alte țări în afară Americii și Angliei, dar de atunci s-a răspândit peste tot în lume.