Când a fost inventată lampa cu gaz

Poate că, după ce omul a descoperit focul a început să învețe că anumite materiale ard mai bine decât altele. Se poate să fi observat și faptul că la foc, grăsimea scursă de la carne arde mai bine. Timpul a trecut, iar omul a început să selecteze materiale care, atunci când ardeau, produceau mai multă lumină. Așchii de la anumite tipuri de lemn prinse în perete ardeau mai lent. Nodurile de pin erau folosite ca torțe. Grăsimile animale erau depozitate în vase de piatră, iar mușchiul de pădure și alte materiale erau folosite pe post de fitile. În acest mod luat naștere și lampa cu gaz. Când anume s-a întâmplat asta nu se știe exact, din moment ce a fost înainte ca istoria să fie scrisă.

Lămpile cu untură topită erau folosite în Noua Anglie în jurul anului 1820. Din grăsimea de balenă se extrăgea ulei pentru lămpi. De fapt, orice tip de ulei era ușor de obținut era bun pentru lămpi. Uleiul de măsline era bun pentru menținerea lămpii aprinse. În zonele mediteraneene se regăseau din plin măslini. Japonezii și chinezii foloseau uleiul de la diverse tipuri de nuci. Uleiul de alune se poate că mai este folosit și astăzi pentru funcționarea lămpilor.

Petrolul a fost descoperit în 1859. Prin încălzirea lui într-un vas închis se obține produsul incolor cunoscut ca și kerosen. Acesta a devenit și cel mai folosit ulei pentru lampă. De fapt, prima dată fusese denumit ulei de cărbune, deoarece oamenii asociau petrolul cu cărbunele.

Deși anii au trecut, încă mai există și astăzi oameni care mai dețin astfel de lămpi și încă le mai folosesc.