Când a fost inventat primul clopoțel?

Clopotele sunt un instrument de percuție, ceea ce înseamnă că putem obține o notă muzicală lovindule. Cele mai vechi instrumente de muzică sunt cele de percuție, iar clopotul de un fel sau altul pot fi considerate unul dintre primele instrumente muzicale ale omului. Ele merg înapoi în istorie atât de mult, încât ne este imposibil să le dăm de urmă.

Acum mai bine de 4.000 de ani, de exemplu, chinezii aveau un instrument care era format din 16 pietre plate suspendate într-un cadru, lovite de către un ciocan de lemn care produceau note exotice. Desigur, când vorbim de clopote ne gândim la ceva făcut din metal. Dar, cu toate acestea, clopote pentru cai sunt menționate în Biblie, sau Regele Solomon se presupune că avea niște clopote mari din aur pe acoperișul templului pentru a ține păsările departe.

Grecii antici și Romanii aveau tot felul de clopote, inclusiv clopote de mână. În Atena erau folosite de preoți. Când un rege murea în Sparta, o femeie umbla pe străzi lovind mici clopotele. Clopote de bronz au fost găsite în săpăturile de la Ninive, care a fost distrus în jurul anului 612 I.Hr., și clopote mici, asemănătoare celor din zilele noastre, au fost găsite în mormintele antice din Peru acum aproximativ 1.500 de ani.

Forma clopotului a luat-o în două direcții. Unul în Est și celălalt în Vest. În civilizația orientală, clopotul a luat formă unui „castron” și sub forma unei „oale”. Castronul a devenit „gong” care este un instrument distinct oriental. În China și Japonia „oală” s-a dezvoltat în formă unui „clopot-baril”. În civilizația occidentală clopotul s-a dezvoltat în formă de „cupă”, iar mai târziu i-a fost introdusă o limbă, așa că putea fi scuturat ca sunetul să se producă. Clopotele mari și făcute din bronz pe care le folosesc bisericile au apărut în jurul anului 400. Clopotele de bronz folosite în prezent sunt făcute din 80% cupru și 20% staniu.